Un spectacol tulburator, o punere in scena inedita a unui subiect nu prea des intilnit pe scenele de teatru. O poveste plina de invataminte, desprinsa din lumea putin cunoscuta a slujitorilor Domnului, ce ne reaminteste inca o data ca niciun om nu e mai presus de greseala mai ales atunci cand cade prada propriilor convingeri, dintre care exclude fara nicio indoiala invatatura cea mai de folos dintre toate, Iubirea.
Unde se ascunde adevarul?
Gasesc ca textul este unul foarte bun, misterios pe alocuri si imi place cum regizorul Eugen Gyemant (cu cateva spectacole bune la activ) penduleaza intre cele doua lumi, cum ilustreaza divinul si umanul incearcand sa le impace. Scenografia, cu acele superbe vitralii cu figuri arhetipale, sub privirile carora se desfasoara acest joc, cat si costumele, sunt de nota zece. Un preot, calugaritele, o mama si un baiat sunt personajele in jurul carora graviteaza adevarul si indoiala. Ne arata cat de fragila este aceasta lume, despre care noi uneori credem ca este mai ferita de ispite si de pericole, cat de diafana este lumina si cat de usor o pot goni oamenii cu gandurile lor.
Inocenta invinge orice obstacol
In Emilian Oprea am descoperit un actor sensibil care face un rol tulburator. Se vede ca si el ca om e emotionat si asta il ajuta in interpretare. Imi place ca si-a dat voie sa exprime cu convingere umanitatea unui preot, sensibil, putin inteles, dar de nestramutat de pe calea Iubirii, asa cum isi aminteste mereu ca a transmis Iisus. Raul insa isi face loc si intre zidurile bisericii, in chiar mintea maicii starete, tentand-o sa se puna mai presus de ceilalti, sa se vada mai buna, mai dreapta, mai indreptatita sa faca binele…dar cu ce pret!!! Are aceasta idee pe care si-o aminteste de cateva ori, cum ca in lupta cu Raul trebuie sa te indepartezi putin de Dumnezeu….Sa-ti pierzi inocenta. De meditat daca se merita. Pe scurt, piesa ne vorbeste despre puterea gandului, despre Raul care vine ca o idee ce usor isi face cuib in mintea noastra. Si daca ii dam crezare fara a cerceta, usor ni se intuneca mintea si sufletul. Si inca ceva…Oricand ai indoieli, intreaba-te cum ar fi sa iubesti in loc de a judeca, sa intelegi in loc de a acuza. Ar putea aparea ceva surprize…
Indoiala ,de John Patrick Shanley, Premiul Pulitzer 2005
o productie a Teatrului Maria Filotti din Braila
Regia: Eugen Gyemant
Scenografia: Cristina Milea
Distributia: Emilian Oprea, Liliana Ghita, Corina Moise si Ramona Ginga
Acest material va este oferit prin Programul Catena pentru Arta
Realizator: Mihaela Moldoveanu
Redactor: Ioana Bercaru
