Despre iubire la om desface tesatura in acelasi timp simpla si complicata ce invaluie orice triunghi conjugal, scotand la lumina patimile, tranzactiile, compromisurile in care acesta se afunda. Textul initial a fost scris de Cehov in 1882, cand insusi autorul traia poticneli sentimentale.
Despre iubire la om, titlul ales de regizorul Alexandru Dabija, e expresia absoluta a cinismului legat de iubirea omeneasca care depaseste cu mult referentialitatea si pragmatismul tranzactiei de vanzare-cumparare a sotului Ivan Bugrov care-si vinde sotia amantului ei, in „Marfa vie”.
Natura umana este imperfecta, spune Cehov, drept urmare nici iubirea nu poate fi altfel. Aparent absoluta, definitiva, este, pana la urma, o moneda de schimb. Marfa de vanzare: femeia. Amantul ii negociaza pretul cu sotul. Sotul stie sa-si urmareasca interesele si, dincolo de iubire (caci isi iubeste sotia!), o vinde. Iar femeia se lasa. Sotia adultera, iubita suferinda, amanta patimasa trage, de fapt, sforile in acest joc al negocierii, in aparenta ei fuga de o soarta de care se plange, dar de care nu poate scapa. Caci nimic nu e nou: „Ziua seamana iarasi cu ziua, noaptea seamana iarasi cu noaptea”…
