Montarea regizorului Cristi Juncu de la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti propune o atmosfera de western atemporal, cu o Anca (Ada Simionica) pe care tensiunea in care traieste nu a lipsit-o de sensibilitate. Spectacolul a avut doua reprezentatii in cadrul FNT 2012.
In spectacolul lui Cristi Juncu, Napasta, unica drama a lui Caragiale, se inrudeste cu povestirile fantastice ale autorului: atmosfera lugubra, replici care mai mult ascund decat comunica, personaje pe cale sa plonjeze in prapastia nebuniei, halucinatii, viziuni de cosmar – si noaptea ca fundal cvasi-permanent al intamplarilor.
Un spectacol in alb si negru, un Caragiale expresionist si personaje care amintesc de cele ale lui Dostoievski. Dar, dincolo de povestea aproape politista si de textura „horror”, mai exista ceva – o unei iubire coplesitoare si imposibila, desprinsa, parca, dintr-o tragedie antica. Ambiguitatea si, concomitent, claritatea acestor planuri constituie marea provocare a spectacolului.
