INTERVIU CU DUMITRU POHUS, PRODUCATOR INDEPENDENT DE FILM
D.P.: Eu lucram la Comitetul Central la Sectorul Cultural. Eram instructor. Si, am avut ca scop sa ma ocup de acest lucru, la sugestia si recomandarea Secretariatului si Comitetului Central al UTC-ului. De unde a plecat hotararea de a se face acest monument? A fost de la Comandantul santierului national al tineretului, Domnul Ivanov si de la Primul Secretar, Nicu Ceausescu. Acestia au hotarat sa se faca acest monument.
Sectia noastra de Propaganda a initiat un concurs. Au participat vreo 40 de sculptori. A fost facuta selectie de vreo 4 ori. Dupa a 2-a selectie a venit si un reprezentant al sectiei de propaganda al comitetului central al partidului, ca intr-un final s-a ajuns sa fie ales Bucur Pavel.
In acea perioada, orice monument care se aproba, trebuia sa fie hotarare de guvern pentru el. El se aproba in Comitetul Politic Executiv al partitului. Acelasi lucru trebuia sa respectam si noi.
Si doamna a stat vreun an de zile cu el pregatit, pana intr-o zi cand nu era nimeni la noi la sectie. A sunat Secretarul Comitetului Central, Petru Enache. A zis sa vin urgent la Consiliul de Stat (La consiliul de Stat era o sala de expozitii). Si mi-a spus ca va veni tovarasu’ si tovarasa si sa fiu pregatit cu expunerea monumentului. M-am dus la sefu’, nu l-am gasit, m-am dus la Nicu Ceausescu. I-am spus. El mi-a zis: „Du-te c-o sa vin si eu”.
Si asa s-a intamplat. M-am dus acolo. A venit Petru Enache, prima data, s-a informat cum arata, ce-i cu el. Am asteptat vreo ora, dupa care a venit tovarasul si tovarasa. S-au uitat la proiect, a aparut si Nicu (eu aveam toata descrierea la mine-n proiect) si, pur si simplu, mi-a facut semn sa stau deoparte. Numai ca, in momentul in care a ajuns la proiectul nostru, a intrebat ce reprezinta?! Si am raspuns, Flacara vie a tineretii. Si tovarasa a zis: „Pe dracu!” Eu n-am zis nimic, am tacut din gura. „Voi trebuie sa mai aduceti si alte proiecte”, a zis tovarasa. Aaaa… momentul acela…
C.V.: … deja facuseti selectia?
D.P: …facusem selectia, 40 de sculptori. A fost concurs anuntat prin presa, cu sprijinul Uniunii Artistilor Plastici… un lucru bine facut. …. in fine… Eu am tacut, tovarasa a mai zis o data sa mai facem un concurs si a plecat. Am vazut ca Nicu s-a dus la tovarasu’, i-a spus ca-i foarte frumos, iar tovarasu’ a zis ca-l aproba.
Eu am plecat la sediu, a sunat din nou Petru Enache si mi-a spus ca proiectul a fost pregatit si sa facem documentatia pentru avizare. Deci a fost aprobat si acum trebuia bagat in Comitetul Politic, aprobat acolo, dupa care urma Hotararea de guvern.
Din acest moment a urmat cea mai grea operatie care se putea face. A trebuit sa realizam basoreliefurile.
C.V.: Cand au vazut ei doi ( Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu), proiectul cuprindea si schitele de basorelief? Sau era fara basoreliefuri?
D.P.: Era un fel… abstract. Dar se stia clar si in descrierea pe care am facut-o, acolo spuneam ca vor fi imagini cu tovarasu’ din vizitele de lucru, cu tovarasa, cu tovarasu’ Nicu.
Monumentul avea trei basoreliefuri. Si de operatia asta m-am ocupat personal cu Bucur Pavel. Cred ca a fost aprobat si vizionat de vreo 20 – 30 de ori. Si asta pentru ca nu semanau figurile. Toata operatia asta se facea pe niste negative de ipsos. El avea, la acea data, atelierul in strada Tunari sau in Polona. Au lucrat la ele, dupa care s-au dus la Combinatul Casei Scanteii, iar acolo au tras basoreliefurile. Dupa aceea s-a facut finisarea, finisarea buzelor, a nasului, a fetei, tot. Insusi Ivanov a fost facut cu o sapca, din niste poze pe care i le-am dat noi. Si Nicu avea niste poze pe care i le-am dat noi si a spus ca asa trebuie sa iasa.
Ultima data nu puteam duce ipsosurile din atelier, ultima data a venit Petru Enache si le-a vazut. Monumentele au fost aprobate numai sub coordonarea noastra de la Sectia de Propaganda. Si niciodata nu a participat Suzana Gadea la aceasta poveste. De altfel, Bontas Vasile era un tip foarte destept si se ferea de prea mult „foc”.
C.V. Ce era mai greu de impus?
D.P. Nu doreau lucruri abstracte. Si asta e o mare problema la noi, pentru ca m-am ocupat de expozitia de arta plastica a tineretului…. (?) Va dau 2 exemple: ne-am ocupat ca intr-un an sa-i dam de ziua lui tovarasu’ o pictura. Pentru treaba asta am solicitat noi de la diversi pictori, sa ne dea cateva picturi. Si vreau sa va spun, ca cea mai buna pictura a fost a unui pictor clujean. Insa, n-a trecut la sectia de propaganda CCPCR. Si nu s-a mai dat lucrarea, i-au dat o tapiserie. Un buchet de flori foarte bine realizat. Tovaresei ii placeau foarte mult tapiseriile cu figurile lor. Noi am vrut sa-i dam o pictura… si nu s-a mai dat. Mi-aduc aminte ca pictorul de la Cluj s-a enervat si mi-a zis: „Domnul Pohus, pictura asta v-o dau dumneavoastra.”
Operatia de realizare a basoreliefurilor a durat 6 luni. Au trebuit facute negativele de ipsos, dupa aceea fiecare venea si zicea: „Parca nasul nu-i bun”, „Parca nu stiu ce, nu-i bun”. Si acum, sa realizezi din bronz figura unui om, e foarte complicat..e, asta a fost! Si cel mai mare pacat este ca ACEASTA LUCRARE A FOST ARUNCATA. Nu stiu de ce insusi Bucur Pavel n-a facut o contestatie in ’90.
Dupa ce s-au realizat basoreliefurile, au fost fotografiate la scara 1 pe 1 si s-au dus la tovarasu’ cu ele, color. Ar fi trebuit sa-i ducem pe tovarasa sau tovarasul la Combinat intr-o hala unde sa le vada si atunci s-a ales varianta asta cu fotografiile.
Scenariul si regia: Corina Voicu
Realizator: Mihaela Moldoveanu
Imagine: Alex Andries
Art Editing: Nicu Pojaru
Producator: Corina Voicu
