De-a lungul carierei sale artistice, Silvia Radu a realizat numeroase lucrări de artă monumentală: “Legenda Meşterului Manole” în Parcul Herăstrău din Bucureşti, Statuia Comemorativă pentru Eroii Neamului în satul Potlogeni, sculpturi ambientale în staţiunile Costineşti şi Neptun, “Sfântul Gheorghe” în Piaţa Sfântul Gheorghe din Timişoara. Alături de soţul său, Vasile Gorduz, au ctitorit Mânăstirea din localitatea Pătroaia Deal, care poartă hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi Biserica de la Vama Veche, cu hramul Sfântului Ilie.
Artista Silvia Radu a povestit despre momentele semnificative din viaţa sa. “Cel mai mare dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu lui Vasile Gorduz şi mie, a fost întâlnirea cu Părintele Sofian. Aşa dintr-o dată i-am spus: Părinte, mie îmi place să mă ocup de alţii. Şi Părintele Sofian s-a uitat aşa la mine, blând şi sever în acelaşi timp: Doamnă, eu zic întâi să vă ocupaţi de dumneavoastră. Îmi aduc aminte când am făcut primul înger, îmi era foarte frică de ce o să zică Părintele Sofian despre ce am făcut eu aici. L-am expus într-o expoziţie şi l-am rugat să meargă să-l vadă. Îmi era foarte frică. Şi-a zis: Doamnă, foarte bine că aţi dat un exemplu bun, adică aţi făcut un înger, ceva care ţine de credinţă. Şi tare fericită am fost!
Alt moment special a fost când mi-am dat seama că Revoluţia este un lucru foarte important pentru România. M-au invitat cei de la Timişoara să-l fac pe Sfântul Gheorghe. Primul lucru pe care l-am făcut, a fost să-l invit pe Părintele Sofian să-l vadă. Şi-am zis: Părinte, dacă dumneavoastră spuneţi că este Sfântul Gheorghe, e Sfântul Gheorghe. Dacă nu e Sfântul Gheorghe, e un luptător. Aveam nişte emoţii teribile. Părintele Sofian s-a învârtit aşa de 2-3 ori în jurul statuii şi a spus: Doamnă Silvia, este Sfântul Gheorghe” îşi aminteşte cu bucurie artista Silvia Radu.
“…Silvia Radu realizează una dintre cele mai interesante și mai profunde experiențe ale statuarului românesc. Iar Sf. Gheorghe rămâne, cel puțin până în acest moment, expresia maximă a celei de-a treia concilieri, după momentul Paciurea și Brâncuși, a formei clasico-renascentiste, antropocentrice și eroizante, cu spiritul contemplativ și introvertit, nonfigurativ și nondiscursiv, al unui Orient generic, dar și bizantin în particular.” (Pavel Șușară, critic de artă)
Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.
