”Suntem în fața unui sculptor cu o voce gravă, o discreție care ascunde putere. Cinstea sa de artist este absolută. Cu siguranță își înțelege lucid, propria-i valoare, dar rămâne plin de smerită modestie. În cele ale sculpturii, Laurențiu Mogoșanu mărturisește că are sentimentul unei îndatoriri fără margini, al unei chemări profunde. Este înzestrat cu o cuviință severă. Asprimea lui, plină de suflet, se opune retoricii frivole și rețetarului. Creația lui își interzice orice orgoliu. Vocea sculptorului își spune bucuria fără efecte de paradă. Paradisiac? Sculptura sa este inefabil închegată. Orice sculptură, orice schiță poartă accentul unei prezențe formidabile. Materie elaborată atent, bine susținută, scrupul tenace. Simți că sculpturile lui Laurențiu Mogoșanu cresc din rădăcini creștine.” (Maria Pașc, istoric de artă)
”Laurențiu Mogoșanu nu pare să fie atins de niciunul dintre orgoliile artistului modern sau contemporan, nici de obsesia originalității, nici de nevoia de a impresiona cu orice preț. El pur și simplu își mărturisește credința prin întruchiparea unor personaje inspirate din istoria mântuirii și prin accentuarea mesajului soteriologic pe care, prin întreaga lor viață, îl transmit peste secole unei umanități din ce în ce mai îndepărtate de sursa cea adevărată a vieții, adică de Dumnezeu…” (Luiza Barcan)
Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.