Leonardo da Vinci – Ultima Cina

1. Grupurile

In acea perioada Leonardo studiaefectele sunetului si ale undelor. Grupurile de figuri reflecta conceptul triunghiului Treimii (cu Iisus in centru), precum si efectul metafizic al undei de soc. Aceasta emana de la Iisus si se reflecta de pereti in momentul in care el dezvaluie prezenta unui tradator.

2. Nimbul lui Iisus

Gustul medieval pentru aureole este satisfacut fara a se renunta la realismul renascentist. Hristos este plasat in fata unei ferestre (jos), avand deasupra capului un nimb care nu seamana cu o farfurie, asa cum se picta inainte.

3. Iuda

Pana la Leonardo, Iuda era reprezentat de cealalta parte a mesei, in fata apostolilor. Abordarea lui Leonardo este mai subtila, Iuda aflandu-se printre ceilalti discipoli.

4. Masa

Fata de masa si tacamurile sunt probabil similare cu cele folosite de calugari, accentuand astfel iluzia ca acestia isi impart mesele cu Iisus si apostoli.

5. Perspectiva

Peretii incaperii din aceasta pictura par a fi o continuare a celor din sala in care se afla vizitatorii. Liniile se intersecteaza in centru, pe chipul lui Hristos, atragand privirile spre ochii sai si accentuand, astfel, efectul dramatic.

6. Lumina

Observati interactiunea subtila dintre cele 3 surse de lumina: cea din refectoriu, cea provenind dinspre geamurile pictate in fundal si cea dinspre geamurile plasate pe peretele din stanga.

7. Reflexiile

Un detaliu care sporeste iluzia realitatii: culorile vesmintelor purtate de discipoli sunt reflectate in paharele si platourile de pe masa.

8. Blazonul de deasupra picturii

Timpanurile situate deasupra frescei au fost si ele pictate de Leonardo. Se pare ca artistului i-a placut sa picteze atat scena vasta de deasupra lor, cat si frunzele din jurul blazonului familiei Sforza.

9. Crucificarea de pe peretele opus

Multi vizitatori admira Cina cea de taina, incat le scapa fresca zugravita de Donato Montorfano, in 1495, pe peretele opus. Crucificarea lui Montorfano a fost pictata in stilul buon fresco. Figurile ingenunchiate din lateral au fost adaugate insa ulterior, peste ipsosul uscat, metoda folosita si de

Leonardo.

Fresca pe cale de disparitie

Leonardo a renuntat la stilul buon fresco (tehnica aplicarii pigmentului peste ipsosul umed, incat culoarea patrundea in stratul de baza), preferand sa aplice vopseaua de ulei pe ipsosul semiumed. Din pacate, fresca a inceput sa se deterioreze inca inainte de terminarea ei. Ulterior, soldatii lui

Napoleon au folosito pentru exercitii de tir, iar in timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Razboi Mondial, acoperisul cladirii a fost distrus. O restaurare recenta a indepartat straturile aplicate anterior si a completat bucati care disparusera complet.

Unul dintre voi ma va trada este probabil fraza cea mai teribila care a iesit din gura lui Isus. Toti apostolii se intreaba: Oare eu sunt? Numai adevaratul tradator ramane baricadat in inima lui de piatra. Asa este interpretata viziunea Cinei de Taina a lui Leonardo da Vinci de catre cercetatorii de arta. Asa cum il picteaza Leonardo, Isus pare sa exprime cuvantul dramatic al tradarii, dar cu o dubla expresie, cu daruirea de sine insusi si cu o durere intensa si refuzul tradatorului in suflet. Pictura enorma: masoara peste opt metri latime. Spatiul camerei se deschide la o anumita inaltime si toata largimea ei cu o iluzie in perspectiva, aproape cu o deschidere pentru privire spre camera reala a cenacolului. Paralel cu peretele, se intinde masa, in spatele careia sunt asezati toti apostolii impreuna cu Isus. Numai doi dintre ei se afla in partile scurte ale mesei. Masa si apostolii abia isi gasesc loc in acest ambient de fictiune picturala.

Toti sunt in miscare si fac gesturi cu mainile; numai Isus si Iuda sunt statici. Este evident ca fraza rostita de Isus a trezit toate aceste reactii, asa de diferite. Aceasta este noutatea lui Leonardo: el arata efectul cuvantului, nu se limiteaza sa-l indice. Diferiti apostoli, conform faimoasei descrieri a lui Goethe, par sa spuna cu gesturile: Nu sunt eu, n-as face asta niciodata, exprimandu-se cu aratatorul ridicat, cu mainile stranse pe piept sau ridicate. Un apostol pare ca vede scena cu imaginatia sa, imitand aceeasi intindere a bratelor, asa cum face Isus. Un altul s-a ridicat sprijinindu-se cu mainile pe masa. Pe dreapta, unul vorbeste cu colegul sau.

Cine sunt toti acesti apostoli? Pot fi indicati toti cu numele lor? Cu certitudine absoluta – impotriva recentelor tentative de a voi sa se introduca Maria Magdalena in Cenacolul lui Leonardo – ii putem identifica numai pe Iuda, Petru si Ioan. Ca persoana lui Ioan poate sa fie Maria Magdalena este o lectura mai mult decat fantezista, intrucat contrazice toata iconografia crestina occidentala care a fixat clar trasaturile si hainele ucenicului preaiubit al lui Isus.

Este foarte probabil ca figura care intinde bratele – si care, dupa Goethe, pare sa vada deja inlauntrul sau tradarea – sa fie Iacob cel mic, „fratele” lui Isus, deoarece trasaturile lui sunt asemanatoare cu acelea ale Invatatorului. Cine sunt ceilalti? In toata iconografia crestina, cunoastem numai un alt apostol cu trasaturi individuale: Andrei, reprezentat mereu cu parul alb, zburlit si lung, si o barba alba. Singurul care se aseamana cu aceasta iconografie este al doilea apostol de la dreapta. Pentru acest motiv, primul personaj din stanga, identificat adesea cu fratele lui Petru, nu poate fi Andrei.

Ce criterii mai avem la dispozitie pentru a-i identifica pe ceilalti apostoli? Liturgia prezinta patru dintre ei in perechi: Simon cu Iuda Tadeul si Iacob cel mic cu Filip. Aceste doua perechi au putut fi reprezentate si de Leonardo: poate ca prima persoana din stanga – identificata in mod eronat cu Andrei – este in realitate Simon Zelotul, iar a doua ar fi atunci Iuda Tadeul (nu Iacob cel Mic, asa cum a sustinut critica). Si acest ultim personaj are o figura asemanatoare cu aceea a lui Cristos. Traditia spune ca tocmai acest apostol a purtat imaginea lui Cristos la Abgar, regele din Edessa.

Cealalta pereche, formata din Iacob cel Mic si Filip, se afla mai la dreapta, de cealalta parte fata de Isus, cu Filip dupa Iacob cel Mic. Aceasta identificare a celor doi apostoli este propusa de majoritatea cercetatorilor. Lipsesc doi: apostolul care arata cu degetul aratator in sus si cel dupa Filip care indreapta ambele brate spre centru, spre Isus. Unul dintre cei doi trebuie sa fie Toma, celalalt Iacob cel Mare. In general, apostolul care indreapta degetul spre sus este identificat cu Toma: putem fi de acord cu aceasta solutie. Deci, ultimul ramane Iacob cel Mare, care este alaturi de Andrei si Matei. Acesta din urma, ca evanghelist, a relatat ceea ce Leonardo a pictat: Si in timp ce mancau, a zis: Adevar va spun, unul dintre voi ma va trada. Intristati peste masura, ei au inceput sa-i spuna unul dupa altul: Nu cumva sunt eu, Doamne? (Mt 26,20-22). Pentru acest motiv, Matei a trebuit sa se afle intr-o pozitie importanta, in extrema dreapta a mesei, aproape ca o semnatura a autorului relatarii. El este unicul apostol care a relatat Cina de Taina si instituirea Euharistiei de catre Isus.

Compozitia ambientului este construita cu mare rigoare de perspectiva. Prin cele trei deschideri pe fundal se observa un peisaj verde si cerul. Spatiul este astfel conceput ca infinit si gol. Tavanul si peretii, in simplitatea lor extrema, creeaza doar un fel de cadru pentru cele douasprezece figuri cu Cristos in centru. Importante sunt persoanele, cu trupurile lor semi-ascunse de masa, cu gesturile lor si cu expresiile fetelor lor.

Cristos este daruire totala, exprimata prin cele doua linii diagonale ale bratelor deschise care coboara spre masa. Toata aceasta daruire este inca o data concentrata in mana stanga, deschisa, care se dezlipeste de fata de masa alba si indica o bucata de paine pe masa. Gestul este insotit de ochii lui Isus care privesc in aceeasi directie. In schimb mana dreapta parca este cuprinsa de un carcel care se extinde asupra fiecarui deget si exprima oroarea si refuzul instinctiv al tradarii lui Iuda.

Haina lui Cristos este rosie, conform traditiei picturale, iar mantia lui este albastra. Aceste doua culori au o semnificatie: rosul este iubirea, albastrul este contemplatia cereasca. Astfel citim cele doua gesturi ale bratelor imbracate si putem spune ceea ce urmeaza: iubirea este tradata, daruirea de sine a lui Cristos duce contemplatia cereasca spre oameni.

Sa interpretam bine haina verde deschis a lui Iacob cel Mic, care isi intinde bratele ca si cum ar trebui sa fie rastignit: putem spune, impreuna cu traditia crestina milenara, ca verdele indica speranta, si astfel a voit si Leonardo sa semnifice ca numai in cruce exista speranta pentru omenire. Cristos este figura centrala si este pusa in mod estetic in contact cu cerul. Infinitul se concretizeaza intr-o persoana umana, in Isus din Nazaret. Inca un alt apostol este aratat in contact cu cerul infinit. L-am identificat cu Toma. Se afla in spatele umarului drept al lui Iacob cel Mic si bratul sau drept cu degetul indreptat in sus intersecteaza bratul drept al „fratelui” Domnului. Cealalta persoana unita in grupul de trei de catre bratele lui Iacob cel Mic este Filip, cu gestul sau de neuitat de daruire a inimii; este imbracat cu o tunica albastra si o mantie de culoarea sofranului, culoarea distinctiei spirituale conform unui teolog din secolul al XX-lea.

In fata acestui grup de trei se afla painea indicata de ochii si de mana stanga a lui Isus. Este ca si cum Isus le-ar spune cuvantul mantuitor: Acesta este Trupul meu si nu ca si cum ar rosti fraza teribila: Unul dintre voi ma va trada. Este ca si cum cei trei apostoli de la stanga lui Isus ar fi inteles ceva din misterul insondabil al auto-daruirii invatatorului lor in painea euharistica. Acum intelegem ca degetul ridicat al lui Toma reprezinta aproape un ecou al cuvantului lui Isus: Eu sunt painea cea vie care s-a coborat din cer (In 6,41).

Sa tinem bine minte ca cuvantul exprimat de pictura ca si cum ar iesi din gura lui Isus, in raport cu cei trei apostoli reprezentati la stanga lui, poate sa fie numai: Acesta este Trupul meu. Cu aceasta noua interpretare, si structura legaturii dintre cei trei ultimi apostoli trebuie citita si descrisa diferit si nu ca rezultat al vestirii tradarii lui Iuda.

Personajul pe care l-am numit Iacob cel Mare este imbracat in contemplatie si in speranta, in albastru si in verde. El indreapta mainile catre Isus, in timp ce chipul sau si trupul sau sunt intoarse spre cei doi colegi, Andrei si Matei. Acesta din urma uneste degetul mare si aratatorul de la mana stanga ca si cum ar avea o ostie consacrata intre degete. Cel pe care l-am identificat cu Andrei face cu mana dreapta gestul unuia care incearca sa se explice mai bine, care vrea sa dea trup conceptului pe care-l exprima. Din pacate, culoarea hainei lui nu s-a pastrat. Haina lui Matei este alba cu umbre albastre; mantia lui este alba cu nuante de roz: inseamna ca acest apostol este imbracat cu o credinta iubitoare si contemplativa. Toti trei sunt aratati ca in colocviu, provocat de cuvantul lui Isus care se identifica cu painea euharistica.

Sa vedem partea stanga. Grupul care se afla imediat la dreapta lui Isus, dar la o distanta destul de mare de capul lui, este compus din Iuda, Petru si Ioan. Este clar ca Petru inca mai are cuvantul tradarii in ureche si ca ii cere lui Ioan sa se adreseze lui Isus ca sa stie de la el cine-l va trada; aceasta cu intentia de a ucide imediat persoana tradatoare cu cutitul care se afla in mana lui. Ca Iuda, inserat in acest grup, formeaza un bloc triunghiular impotriva lui Isus, a fost deja notat din totdeauna. Bartolomeu, aproape de varful cutitului lui Petru, ridica mainile, in atitudine de refuz deplin al cuvantului tradarii. Asa a fost spus, dar este adevarat? Cutitul poate folosi si pentru a aminti celui care priveste ca Bartolomeu va muri jupuit, martir pentru Domnul sau. In schimb, este posibil ca gestul lui sa fie in realitate un gest de rugaciune cu cele doua maini ridicate.

Cat priveste Iuda Tadeul, nu insoteste gestul lui Petru, asa cum spun multi: se pare ca el vrea sa atinga umarul lui Petru pentru a putea vorbi cu el si a-l face sa inteleaga ca Isus, in acest moment, se daruieste in Euharistie. Iuda Tadeul nu are nici o expresie de oroare pe fata; gesturile mainilor lui sunt usoare si linistite; el priveste cu atentie in directia lui Isus. Acelasi lucru il face apostolul care deschide grupul si pe care eu l-am identificat cu Simon, imbracat in culorile contemplatiei si ale sperantei. La care cuvant unificator al tuturor gesturilor s-a gandit Leonardo: la vestea tradarii sau, mai degraba, la cuvantul care instituie sacramentul Euharistiei? Asa cum s-a spus deja, ochii lui Isus si mana lui deschisa sunt indreptate spre una din painile de pe masa. Asadar, si gura lui cu cuvantul exprimat trebuie sa se refere la paine si nu la tradator. Cu cuvantul: „Acesta este trupul meu”, Isus a creat Biserica. Cu acest cuvant Isus a creat unitatea Bisericii, a facut din Biserica Trupul sau. Numai Iuda ramane in afara acestei unitati. De aceea, apostolii se unesc cu Isus si aceasta unire se realizeaza tot in grupuri de cate trei. De aceea, gesturile, desi asa de diferite, unesc grupul si nu creeaza despartiri.

Cuvantul vestirii tradarii trebuie luat in considerare numai ca tema secundara, in intentia din Cina de Taina a lui Leonardo da Vinci. Aceasta veste rasuna numai in doua din personajele reprezentate: in Iuda si in Petru. Deja Ioan, al treilea din acest grup, inclinandu-se spre Petru formeaza impreuna cu el o figura de consonanta. Cuvantul lui Isus nu transforma numai painea in Trupul sau, ci prin credinta apostolilor sai si in trupul social al tuturor celor prezenti, cu exceptia lui Iuda. In acest trup social functiile fiecarui madular sunt diferite: un apostol il corecteaza pe altul cu mult tact, asa cum face aici Iuda Tadeul cu Petru; unul face sa rasune cuvintele abia rostite de catre Isus, asa cum face Toma cu degetul indreptat spre cer; unul intra in dialog cu un coleg, asa cum face Andrei cu Matei.

Bratele lui Isus indica inca un alt continut universal: fac aluzie la judecata finala a istoriei. Bratul refuzului exprima condamnarea, mana daruirii – care indica painea de pe masa – vesteste garantia viitoarei cine in imparatia cereasca. Totul se decide aici: a fi partas de trupul lui Isus sau a ramane exclus de la acest dar precum Iuda. Leonardo nu-l arata pe Isus in timp ce intinde o imbucatura tradatorului, asa cum face iconografia medievala; nu-l reprezinta pe Iuda in timp ce primeste in maniera sacrilega Impartasania din mainile lui Isus, ci-l exclude pictandu-l ca un bloc ratacitor, incapabil sa se elibereze si sa intre in comuniune cu ceilalti comeseni.

Ce continuturi, ce mesaj religios crestin am putut gasi intr-o opera care chiar este in ruina! Nu mai putem admira frumusetea sa estetica. Prea multe parti din suprafata picturala s-au pierdut. Restaurarile cele mai sofisticate nu mai pot schimba aceasta situatie trista. Leonardo a crezut ca poate crea pe perete o suprafata pe care sa picteze cu tempera. A fost o mare greseala. Deja dupa 20 de ani de la terminarea operei, culoarea a inceput sa se desprinda.

Desi Cina de Taina a lui Leonardo s-a degradat tot mai mult, influenta ei asupra iconografiei posterioare a fost definitiva. Dupa aceea nici un pictor nu s-a putut elibera total de acest model, imitandu-i cel putin vreun detaliu. Compozitia lui Leonardo este asa de perfecta incat ea ne vorbeste si prin intermediul degradarii aspectului sau material. Este prima data in toata istoria cand un pictor reuseste sa uneasca un grup de persoane in jurul invatatorului lor intr-o unitate care nu are nimic de conformism, ci respecta reactii distincte si diferentiate.

Dumnezeu respecta libertatea oamenilor, chiar si atunci cand omul alege raul. Leonardo arata ca cuvantul lui Isus creeaza trupul social, care se formeaza chiar in acest moment cu un ecou diferit, dar cu exceptia lui Iuda Iscarioteanul. Aceasta unire care se creeaza este asa de puternica in compozitia lui Leonardo incat ramane vizibila si prin deteriorarea picturii. Chiar in starea in care se afla astazi Cina de Taina se naste in noi viziunea unitatii vii a trupului care este Biserica, ce incepe in cenacol cu daruirea lui Cristos apostolilor sai.

Sursa: La Civilta Cattolica / Autor: pr. Heinrich Pfeiffer, SJ; pr. Marko Ivan Rupnik Slovenia / traducere prof. Mihai Patrascu

Pictura renascentista da nastere la noi speculatii care completeaza enigmaticul Cod al lui Da Vinci

Cina cea de taina a lui Leonardo da Vinci este cea mai populara reprezentare artistica a ultimei cine a Mantuitorului. Marele pictor renascentist a reusit sa zugraveasca momentul dramatic in care Iisus anunta ca unul dintre apostoli il va vinde. Este insingurat si trist. Geniul lui Da Vinci nu numai ca impresioneaza si astazi iubitorii de arta, dar genereaza si interpretari, mai mult sau mai putin veridice. Convinsi ca ascunde mistere inca neobservate, teologi, istorici, muzicieni, informaticieni si scriitori au descoperit noi mesaje, simboluri si coduri nedezlegate in compozitia lui Da Vinci. Daca vreti sa le studiati cu atentie, pe viu, nu pe Internet sau in cine stie ce copie kitschoasa, puteti admira clona uimitor de reusita care strajuieste altarul Bisericii Evanghelice din Rasnov.

Iisus copil, Iisus la marginea mesei

Apropiindu-se data Pastelui (care la evrei inseamna sarbatoarea comemorarii iesirii din robia egipteana), Iisus a vrut sa cineze pentru ultima data impreuna cu ucenicii Sai. Stia deja ca Iuda il vanduse si ca astepta doar momentul potrivit pentru a-L preda capeteniilor iudeilor. Cina cea de Taina s-a savarsit in ziua de 13 nisan (6 aprilie) a anului 30. Scena cu Iisus inconjurat de cei 12 apostoli stand la masa a fost zugravita de multi artisti de-a lungul timpului. Dar cea mai populara ramane fresca lui Da Vinci, veche de peste 500 de ani. Inaintea ei, au existat si altele. Fresca din catacomba

Domitila (Roma) il reprezinta pe Hristos-Invatator inconjurat de apostoli. Se afla toti in jurul unei mese, invesmantati in alb. Chipul lui Cristos arata un Mantuitor foarte tanar, iar discipolii au fete de copii. Printre mozaicurile din Ravenna (secolul VI) exista o alta Cina cea de Taina. Apostolii stau in spatele lui Iisus, in semicerc. Aici, Iisus este matur, cu barba. In bisericile ortodoxe, Cina apare in numeroase icoane de lemn, iar in Romania, la Voronet, intalnim o Cina in care Iisus este plasat nu in centru, ci la marginea mesei.

De ce Iisus n-are picioare?

Peste miile de variante ale Cinei cea de Taina din toate timpurile, cea a lui Da Vinci a ramas cea mai cunoscuta, dorita, copiata si interpretata. Are 460×880 cm. Pictura murala se gaseste in fosta sala de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano. A fost realizata intre 1495–1498, in tempera si ulei pe ipsos. Dupa putin timp, vopseaua a inceput sa se desprinda. In cursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurata, rezultatele fiind mai degraba negative, culorile intunecandu-se. Calugarii dominicani au distrus peretele inferior, deschizand o usa chiar la mijloc, eliminand astfel picioarele lui Iisus. Ultima restaurare, inceputa in 1948 si terminata la 28 mai 1999, a reinoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru. In august 1943, in urma unui bombardament aerian, tavanul incaperii s-a prabusit, dar pictura a ramas ca prin minune intacta, protejata doar de cativa saci cu nisip. In 1980, impreuna cu biserica si cu manastirea dominicana, opera lui Leonardo a devenit patrimoniu UNESCO. E vizitata din 15 in 15 minute de cate 25 de vizitatori. Pe an, sunt cam 320.000, de 3-4 ori mai putini decat numarul cererilor.

Litere care nu se vad

Cina lui Da Vinci este deosebita pentru ca, pentru prima oara, personajele sunt zugravite cu emotiile firesti din momentul cand au aflat de la Iisus ca Unul dintre voi ma va trada. Ca si pe Gioconda, multi pictori au incercat sa o reproduca, dar fara a reusi sa egaleze geniul originalului. Cina a ajuns si in productia industriala, pe oglinzi, mouse-pad-uri, fete de perna, brelocuri. E cusuta pe goblenuri. E folosita in reclame si caricaturi. Exista si o formatie canadiana cu acest nume. Dar, mai presus de toate, Cina cea de Taina e studiata si rastalmacita in fel si chip.

Multi cred ca Da Vinci, autor a peste 600 de inventii, ar fi introdus cu buna stiinta in pictura mai multe mesaje codate. Niciun detaliu nu pare sa fie intamplator. Eroii cartii lui Dan Brown poarta un dialog despre Cina cea de taina, ajungand la concluzii care, daca ar fi adevarate, ar zdruncina din temelie crestinismul. Astfel, de cativa ani ne macina gandurile ideea ca personajul din dreapta lui Iisus, cu un chip feminin, este Maria Magdalena, cu care Mantuitorul ar fi avut o legatura intima. Intre ei, linia umerilor deseneaza un M, de la numele femeii. Tot intre ei, ar fi un V, simbolul Sfantului Graal. Iar daca imaginea femeii am muta-o la dreapta, Maria Magdalena ar sta cu capul pe Iisus, intr-un gest tandru.

Un prunc la Cina

O legenda spune ca Leonardo ar fi folosit acelasi barbat drept model pentru pictarea chipurilor lui Iisus si Iuda, cele doua personaje semanand foarte mult. In cartea „The Bible Fraud“ a australianului Tony Bushby, se vorbeste despre fratele geaman al lui Iisus. Unii spun ca in tablou n-ar fi Ioan, dar nici Maria Magdalena, ci fratele lui Iisus, asemanarea dintre ei fiind izbitoare. Ca Iisus ar fi avut legaturi matrimoniale cu Maria Magdalena pare sa sustina si experimentul italianului Slavisa Pesci. Informaticianul a obtinut intai imaginea in oglinda a picturii. Apoi a suprapus-o peste original.

Ceea ce a obtinut a dat nastere unor noi ciudatenii si scandaluri.

Prin intrepatrunderea celor doua imagini, se obtine silueta unei femei stand in picioare, cu un prunc in brate. Mai apare si un cavaler templier (Da Vinci facea parte din Ordinul Opus Dei, conform unor dosare secrete din Arhivele Nationale Franceze). Imaginea este neclara, de aici si acuzatia ca marea descoperire ar fi pura speculatie. Suprapunand partial cele doua picturi, Pesci a descoperit la marginea mesei chipul lui Da Vinci insusi.

O pictura melodioasa

Daca nu ascunde secrete codate, atunci fresca ascunde sigur compozitii muzicale. Aceasta este ultima descoperire a compozitorul italian Giovanni Maria Pala. El a aratat ca, daca asezam pe un portativ mainile apostolilor si ale lui Iisus, precum si painile de pe masa, exact la inaltimile la care sunt pozitionate in tablou fata de o linie orizontala imaginara, vom obtine o melodie de 40 de secunde. Notele cantate de la dreapta la stinga, cum scria Da Vinci, formeaza o compozitie completa, solemna, in tempo lent, subliniind tragismul scenei biblice. Fiindca apostolii sunt grupati cate 3, atunci muzica se canta in masura de 3/4, asa cum se canta cea mai mare parte a muzicii din secolul XV. Dar de ce ar fi ascuns Leonardo aceasta partitura in tablou si ce mesaj transmite melodia, nu s-a explicat inca.

Zodiacul lui Da Vinci

Un post de televiziune german a prezentat o alta teorie naucitoare despre tabloul lui Da Vinci. Autorii sustin ca in Cina cea de Taina, sub chipurile apostolilor se ascund cele 12 zodii. Iisus ar fi semnul Balantei, fiindca sta cu bratele departate. Toma, cu degetul in sus, mimeaza o intepatura, deci a semnul Scorpionului. Gheorghe e pregatit sa apuce prada, fiind zodia Leului. Filip are bratele intoarse spre trup, ca un Rac. Matei e Sagetatorul, dar fara arc. Simon Zilotul e Berbecul fiindca tine degetele in forma de cerc, simbolul inceputului de an zodiacal. Ioan este zodia Fecioarei, Petru este Capricorn fiindca mana lui stanga pare sa semen;e cu botul unei capre, Iuda nu e nicio zodie, Taurul e Tadeu cu degetele ridicate precum coarnele taurului. Andrei simbolizeaza Pestii dupa cum tine mainile astfel incat sa sugereze un pestisor cu innotatoare. Iar zodia Gemeni e reprezentata de

Iacob Alfeu, frate cu Iacob. Specialistii au observat ca, data fiind precizia cu care au fost asezate personajele, aproape matematica, nu e de mirare ca apar atatea interpretari, care mai de care mai aiuristice.

• A treia in lume

Cina cea de taina a lui Leonardo da Vinci este estimata la 510 milioane de dolari. Principalul motiv pentru care n-a fost vanduta sau furata pana acum este acela ca nu poate fi mutata. Este a treia in topul celor mai scumpe lucrari artistice din lume, dupa Capela Sixtina (789 milioane de dolari) si Gioconda (642 milioane dolari).

Sursa ; https://www.efemeride.ro/mistere-ascunse-in-cina-cea-de-taina

Cina cea de taina a fost pictata de nenumarati artisti. In fiecare capul lui Iisus este incadrat intr-o aureola, insa in versiunea lui Leonardo da Vinci nu este inclus acest aspect.

Expertii afirma ca acesta ar putea fi un semn ca Iisus nu era nemuritor.

Acum 10 ani opera Cina cea de taina a lui Leonardo da Vinci a devenit subiectul dezbaterilor, mai ales din cauza cartii Codul lui da Vinci, in care sunt prezentate teoria Mariei Magdalena si cea a Sfantului Graal.

Desi afirmatiile din povestea fictionala sunt departe de adevar, expertii considera ca tabloul contine cateva secrete reale.

In cadrul picturii Cina cea de taina exista un mesaj subtil prin care se diferentiaza de restul picturilor de acest gen. Desi picturile anterioare infatisau cele 13 personaje ca sfinti, pictura lui da Vinci ii infatiseaza pe discipoli si pe Iisus ca muritori.

Desi pictura lui da Vinci este cea mai recunoscuta versiune a Cinei cea de taina nu este singura versiune.

Exista numeroase interpretari ale lui Iisus si a celor 12 discipoli care preceda pictura lui da Vinci din secolul XV. Toate au in comun un aspect care le diferentiaza de succesorul lor, aureola. In versiunea realizata de da Vinci nici macar Iisus nu are o aureola in jurul capului.

Inaintea lui Leonardo da Vinci toate versiunile precedente ii prezinta pe Iisus si pe discipolii sai cu aureole pe cap, pentru a le arata statutul de sfinti. Dar da Vinci a ales sa ignore aceasta conventie.

Prin omiterea pictarii aureolelor, da Vinci a incercat sa transmita un mesaj, a explicat Mario Taddei, expert in arta lui da Vinci. Specialistul a petrecut 15 ani analizand munca artistului.

,Cred ca Leonardo nu a pictat niciodata aureola pentru ca a crezut ca acei oameni sunt oameni normali, iar acesta este adevaratul secret al lui Leonardo, a explica Taddei in videoclip. Nu exista obiecte extraterestre sau supranaturale in ,,Cina cea de taina” a lui da Vinci. Leonardo vrea sa ne transmita ca cei 13 oameni sunt doar oameni, a adaugat el.

In nuvela Codul lui da Vinci, pictura a jucat un rol critic, deoarece in poveste se afirma ca persoana care sta langa Iisus este Maria Magdalena si nu discipolul Ioan. Ceea ce imlicit sugera ca Maria este ,Sfantul Graal‘. Argumentele din nuvela au fost criticate de expertii care afirma ca in imagine se afla Ioan.

Leonardo da Vinci ne comunica un mesaj subtil in pictura ,,Cina cea de taina”. Ne spune ca Iisus era muritor, tema regasita si in nuvela Codul lui da Vinci‘, mai spune Mario Taddei.

Sursa: Mail Online

Scenariul si regia : Corina Voicu

Imagine : Alex Andries

Foto: Corina Voicu

Art Editing : Stanislav Pescu

Producator : Corina Voicu