If you love… Tennessee… Williams
Poate cel mai ecranizat dramaturg american. Poate cel mai mare dramaturg american. El este cel care a scris Un tramvai numit dorinta, pentru care a obtinut Premiul Pulitzer, ecranizare celebra care a beneficiat de prezenta lui Marlon Brando si a lui Vivien Leigh. Sau Pisica pe acoperisul fierbinte, ecranizat cu Elisabeth Taylor si Paul Newman. Lista poate continua cu Noaptea Iguanei, Menajeria de sticla, Dulcea pasare a tineretii sau Primavara Romana a Dnei Stone…Sigur le stiti, sunt filme clasice exceptionale, cu actori care au stiut sa dea viata personajelor atat de dramatic conturate de Tennessee Williams. Desi dramaturgul nu era de aceeasi parere. In timpul vietii n-a fost prea incantat de unele din ecranizari sau de jocul unor actori. Pe scurt, il stiti. Piesele lui sunt de neuitat. Pentru mine, cel putin. Personajele lui se zbat sa-si afirme unicitatea intr-o lume care iubeste uniformitatea. Si de-aici, toata drama…acestor extensii ale propriei personalitati. Ce inseamna sa fii scriitor? Inseamna un mare numar de libertati, inseamna libertatea de a te opri cand ai chef, de a te duce mai departe unde si cand ai chef, inseamna sa calatoresti pe ici si pe acolo, ….sa fii trist sau fericit, fara nicio obstructie si fara prea mari regrete. Inseamna libertatea de a fi. Si, cineva a observat odata si pe buna dreptate….Daca nu poti fi tu insuti, la ce bun sa fii altceva? , acesta era crezul lui Tennessee Williams.
Frate si sora, doi actori intr-o piesa
Piesa nu e usoara, dar daca ar fi, n-ar fi semnata Tennessee…E un univers inchis, aproape ca o celula, din care cei doi incearca sa iasa. E despre frica, da, frica cea de toate zilele, care ne paralizeaza , e despre iubire, o iubire ratata, despre curaj, atata cat e, despre plecare si intoarcere, despre amintirile care ne inrobesc, despre frumusetea vietii si cat de greu e pentru noi s-o vedem prin ceata sentimentelor noastre confuze. E ca un strigat de eliberare, poate o metafora greu de digerat a unei prioade din viata scriitorului. Poate o piesa care pe masura ce a fost scrisa, a eliberat o mare cantitate de sentimente reprimate. I-au trebuit zece ani ca s-o scrie ceea ce ne arata ca a fost foarte importanta pentru el. Marcheaza si o inovatie in stilul de a scrie, e o piesa in piesa…o sa va dati seama daca mergeti sa vedeti spectacolul.
Piesa pentru frate si sora este pusa in scena de Iris Spiridon si are o distributie inspirata : Istvan Teglas si Ioana Marcoiu.
Acest material va este oferit de Programul Catena pentru Arta
Realizator Mihaela Moldoveanu
Redactor Ioana Bercaru
