RADU BOERU (RO)
Felis catus dacicus
placaj, plexiglas, tăietură laser, spray, acrilic, benzi LED, 1,5 x 1,3 x 1 m, 2025
Mitologic și bucolic în același timp, sentimentul apartenenței la o cultură măreață, uitată și neînțeleasă, criptică până la criptic, a condus societatea românească la clivajul din ultimii ani, vizibil cu precădere în 2024, când fragmentele și-au luat nume: suveraniști vs. globaliști. Stindardul dacic neatestat, lupul care (se presupune) că urla în vârtejul (deloc documentatelor) bătălii hiper-eroice, stârnind frica în (probabil) vechii sorosiști, este simbolul cel mai răspândit de către partea dacopată, pro-toromaniacă a societății, semn în marea carte pierdută a faptelor cu adevărat înălțătoare, gata să revină, la un simplu tap-tap distanță.
Prezența e-dacilor liberi în Internetia Major și lupul lor umflat de mândrie alături de invazia felină din media online nu pot duce decât la o simbioză, s-ar putea spune firească, dat fiind contextul momentului: ridicolul ridicat la rang de virtute, platitudinea promovată ca tur de forță intelectual, pseudoștiința evadând din pseudolaboratoare în eter sub forma roiurilor de like-share-subscribe, etc. Sau ce alt animal ar putea fi mai feroce, mai plin de sine, mai curajos, mai viclean și mai suveran decât pisica, acest rechin de suprafață bine camuflat în pluș cu gheare, acest posibil stindard de luptă care, fără îndoială, i-ar fi onorat chiar și pe daci, geți, costoboți, avari, gepizi, romani, georgieni, reptilieni și… iar georgieni, de ce nu!
Radu Boeru (n. 1977) trăiește și lucrează între București și Cucuieți, Călărași, aproape de capitală. Absolvent al UNA în 2002, specializarea Grafică, a construit o carieră de două decenii în branding și comunicare creativă, experimentând în același timp cu diverse medii, de la pictură la graffiti, land art și permacultură conceptuală. A publicat simultan două volume de poezie în 2019, Izme, pizme, eroizme și Autolirica, foarte apropiate de demersurile sale vizual-conceptuale, iar în prezent lucrează la un alt volum, o reflecție asupra vieții în satul contemporan, inspirat de anii petrecuți în Cucuieți, intitulat Bărăgan.
