A continuat sa scrie
proza (Sambata dupa-amiaza la tara,
Editura All, Bucuresti, 1998; Trei starturi
ratate, Editura Regala, Bucuresti,
1999; Piano Man, Editura Paralela 45, Pitesti,
2000; Stapanul lumii, Editura Ex Ponto, Constanta,
2002), dar recunoasterea i-au adus-o piesele
sale de teatru, care au fost montate si
jucate cu succes. De la Zapp, Epilog, Ocean Café, pana la Colonia ingerilor pentru
care a primit Premiul UNITER pentru cea
mai buna piesa a anului, Stefan Caraman a
marcat o evolutie constanta,
care continua pana in prezent.
In anii in care s-a
vorbit foarte mult despre criza dramaturgiei contemporane romanesti, despre lipsa
unei dramaturgii autentice, care sa aiba ceva de spus si care sa poata fi
pusa in scena, Stefan Caraman a dovedit ca se poate.
Cum a reusit? A existat o reteta a succesului?
Aflati in interviul care a avut loc in spatiul Teatrului Arca/
La Scena din Bucuresti.
Ema Nicola
