Ultimul boier al Romaniei, un povestitor remarcabil, filosof, istoric, indragostit de viata, de frumos, diplomat, exilat, intors acasa la a doua tinerete, cea de 73 de ani, Neagu Djuvara a lasat in sufletele noastre amintiri pe care sa speram ca timpul nu le va sterge.
E datoria noastra sa ni-l amintim traind o viata bogata, deplina, povestind si facand haz de sine si de viata. Noi l-am cunoscut la o varsta cand alti oameni asteapta deja sa moara. Iar el a mai trait aproape 30 de ani, facandu-ne uneori sa ne simtim mai batrani decat el, impovarati de inchipuite griji si marunte indoieli.
Vitalitatea extraordinara cu care obisnuia sa ne povesteasca fie istorii personale fie momente din istoria acestui popor cred ca ne-a facut pe toti un pic mai atenti la istoria pe care o traim. Cartile pe care le-a scris in acesti ani de cand s-a intors in Romania s-au vandut ca painea calda, reusind probabil ceea ce nici un pedagog sau ministru nici macar n-a visat, si anume sa ne faca pe toti interesati de istoria noastra.
Pledand pentru adevar in fata minciunilor istorice, Neagu Djuvara ne-a pus in fata o oglinda in care ne-am vazut cu bune si cu rele, fortandu-ne sa ne asumam istoria si parcursul nostru ca neam. Amprenta pe care a lasat-o peste acest popor e uriasa. Poate nici el nu a inteles cu adevarat ce schimbare a produs asupra noastra si poate si noua ne va lua ceva timp sa intelegem cu adevarat cat de mult ne-a schimbat.
In ultima vreme, Romania a plans multi oameni care i-au fost dragi si apropiati. Djuvara insa nu visa o inmormantare complicata cu alaiuri si discursuri bombastice. Si cred ca e una din acele rare personalitati pe care nu le poti plange atunci cand se duc, pentru ca au trait atat de bine, nelasand nicio cuta a vietii nedesfacuta, incat nu poti decat sa te bucuri ca au avut aceasta sansa si ca si-au asumat cu curaj aceasta calatorie admirabila care este viata. Coane Neagu Djuvara, iti multumim tie, boierule, pentru ca ne-ai povestit, ne-ai zambit, ne-ai luat peste picior si , pe ici pe colo, poate ne-ai mai si trezit un pic. Drum lin si lumina!
Text: Mihaela Moldveanu
