Muzica facuta de Dan Berglund se inscrie la finalul spectrului muzicii rock si are putine lucruri in comun cu ce a cantat inainte. Cu toate acestea, grupul lui Berglund - impropriu spus, pentru ca grupul este realmente un colectiv egalitar, cu majoritatea muzicii compusa de Johan Lindstrom, care canta la ghitara, la care se adauga percutie si pian, nu este tocmai formula unei trupe de rock.
O inconfundabila melancolie strabate o mare parte din muzica- chiar si atunci cand quartetul se incinge – iar abordarea compozitionala se distanteaza estetic considerabil de E.S.T., in ciuda lirismului care-i sta la baza. In schimb, Tonbruket – termen nascocit de suedezi care inseamna ‘fabrica de muzica’ – este mult mai epic si cinematic.
O mare parte din sonoritatile grupului suna ca muzica unui film imaginar; ‘Waltz for Matilda’ ar putea sta cu usurinta alaturi de coloana sonora compusa de ghitaristul Ry Cooder pentru filmul american Paris, Texas, facut de regizorul Wim Wenders in 1984, cu sonoritatile sale intunecate, metalice, usor pulsate.
Ema Nicola