“Balerinii timpului” (Ballarini) este ultima parte a “Trilogiei Ochelarilor”, alaturi de “Apa sfintita” si “Castelul lui Zisa”, pusa in scena de Emma Dante cu compania “Sud Costa Occidentale” din Palermo. Intr-o camera, o batrana se apleaca asupra unui cufar deschis. Ea sta in picioare tinand in mana un stecher si o priza, iar de indata ce le conecteaza firmamentul de deasupra ei se lumineaza. Dintr-un alt cufar iese un batran care se uita inspre ea si ii zambeste dragastos. El se apropie. Ea il ajuta sa-si puna sacoul de seara pe care il scoate din cufar. Danseaza. El isi lasa capul pe umarul ei. Ea isi plimba mainile pe sacoul lui. Se saruta. Ea il face sa o atinga, iar el ii freaca coapsa cu piciorul. Ea il tine de picior ca el sa nu-si piarda echilibrul. El isi desface sacoul, apoi slitul si o tine strans. Are orgasm. Ea isi sufla nasul si isi zgarie coapsa. El isi scoate ceasul de buzunar: 5…4…3…2…1… cand bate de miezul noptii el lanseaza un artificiu. Se saruta. Din buzunar scoate un pumn de confetti si le arunca in aer. Se uita la ea. Ea se uita la el. “An nou fericit, dragostea mea.” Dintr-un cufar, el scoate o sticla de sampanie. Din alt cufar ea scoate un voal de mireasa si si-l asaza pe cap si deschide capacul unei cutii muzicale. Isi scot mastile de oameni batrani, isi pun ochelarii si danseaza. Pe sunetul de cantece nostalgice sarbatoresc inceputul noului an, dansandu-si invers povestea de iubire.
