Nae Caranfil revine pe ecrane cu o poveste cinematografica in care se rade mult, se canta, se danseaza si nu in ultimul rand se tipa tare si pe saturate. Nu se tipa oricum, se tipa orchestrat. Sub bagheta lui Caranfil, de data asta in calitate de regizor, scenarist dar si compozitor. Ceea ce a iesit e desigur o comedie marca Nae Caranfil.
Daca sfarsitul lumii ar fi un Grand Finale muzical
Nu vad sfarsitul lumii, dar daca ar fi sa fie, mi l-as dori ca pe o scena dintr-un musical. Numarul Grand Finale, secventa muzicala a filmului, poarta semnatura regizorului care a compus muzica, a scris versurile, a gandit scenariul acestui moment, pe care l-a realizat cu ajutorul lui Milan Gromilić, coregraf specializat in stilul jazz-dance pe care l-a studiat cu discipolii celebrului Bob Fosse, pe Broadway, si balerin solist la teatrul muzical Terazije Theatre din Belgrad. Scenografia este semnata de Andreea Popa iar costumele au fost realizate de Doina Levintza, piesele fiind interpretate de actorii din distributie.
Putea sa fie drama…
Povestea e una serioasa, sa stiti. Are de toate. Tony, jucat de Laurentiu Banescu (nu e absolvent de actorie ci de SNSPA), e un actor tanar care il joaca pe Orfeu intr-un spectacol de teatru muzical. Viata lui e bulversata de cumpararea unui apartament intr-o cladire cu bulina rosie de catre geloasa lui nevasta (Maria Obretin) de aparitia dupa douazeci de ani a tatalui (Teodor Corban), si de visul recurent al unui cutremur devastator.
Ar fi putut fi o drama cumplita despre depresii clinice, cutremure si batranete, spune Nae Caranfil. In schimb, a iesit o comedie… Am pornit de la ideea unei relatii tata-fiu in care tatal are comportamentul unui tanar, adolescent chiar, in timp ce fiul este batranul si se confrunta cu criza varstei mijlocii.
Realizatori: Mihaela Moldoveanu
Oana Georgescu
