Ateliere din Bucureşti – Laurențiu Mogoșanu

Vă invităm să descoperiți un spațiu cu mare încărcătură spirituală - atelierul sculptorului Laurențiu Mogoșanu, situat în București, pe strada Ermil Pangrati, în zona de clădiri special construite pentru artiști. Artistul mărturisește că atelierul este ca o arcă unde viețuiesc împreună sculpturile deja finalizate dar și viitoarele proiecte, alături de masa de lucru și o grădină liniștită.

Laurențiu Mogoșanu, unul dintre cei mai apreciați sculptori bucureșteni, a fost decorat de Preşedintele României cu Medalia Meritul Cultural în grad de Cavaler. A primit Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru tineret, Premiul Juriului Uniunii Artiștilor Plastici din România și Premiul Național “Constantin Brâncuși”. Lucrări semnate de Laurențiu Mogoșanu se găsesc în Colecția Casei Regale a României, Colecția Fundației Anastasia, Colecția “Ludvig Forum” din Germania, în Muzeul Național de Artă Contemporană, precum și în colecții private din România, Olanda, Germania și Franța.

“Lumea îngerilor și lumea oamenilor sunt două lumi și totuși una și aceeași. Către această lume una, de nepătruns nouă acum, se deschide sala îngerilor sculptorului. Cuvântul înger derivă din latinescul angelus și de la grecescul angellos (mesager) folosit în Septuaginta pentru a traduce ebraicul de mal’akh (yehowah) „mesager (al lui Yahweh)”. Părintele Stăniloae spunea că îngerul nu știe ce veste poartă. Vestea pe care o duce el este un mesaj strict personal al expeditorului și al destinatarului. Expoziția lui Laurențiu Mogoșanu ne duce printre îngerii mesageri. Este o poartă deschisă către ADEVĂR și către comuniunea desăvârșită de la sfârșitul veacurilor. Unii îngeri (heruvimii) sunt înzestrați cu aripi acoperite de mulți ochi. Îngerii sculptorului privesc spectatorul și spectatorul privește prin ei. Totul se petrece în tăcere absolută pentru că tot ce este mai adânc în noi este tăcere, durerea este tăcere, speranța este tăcere, voința este tăcere, iubirea este tăcere, moartea este tăcere. Îngerii săgetează spațiul în zbor înlemnit între durată și eternitate, într-o concentrare ce creează linii de forță și tensiune. Imobilitatea lor dinamică implică și rezumă traiectoria. Chipurile sunt înfățișate în formă umană, dar netrupești. Lemnul pădurilor transformat într-o sugestie de înălțare și imponderabilitate. Dinspre pământ, îngerii lui Laurențiu se înalță spre ceruri scanând vertical spațiul. Fiecare în parte și ceilalți alcătuiesc întregul.

Opera lui Laurențiu Mogoșanu este pornită din izvoare bizantine și este realizată în tiparele unei geometrii de înalte rigori. Un program artistic coerent, o singură, enormă propoziție. Angajat într-o propoziție capitală, iese din perimetrul obișnui al artei și devine mesagerul miraculoasei frumuseți a lumii Lui Dumnezeu.” (Maria Pașc, istoric de artă)

Printre îngeri

Trei îngeri zboară-n asfințit.

Doi tac și unul a grăit:

„E liniștea atât de mare…

Aud cum se deschide-o floare”.

Trei îngeri zboară-n asfințit.

Doi tac și unul a șoptit:

„E liniștea atât de sfântă…

Aud cum stelele își cântă”.

Trei îngeri zboară-n asfințit.

Toți tac și unul s-a gândit:

„Ce zgomote înfricoșate…

Aud o inimă cum bate”.

(Ion Pilat)

Acest material va este oferit prin Programul Catena pentru Arta.