Alle Dicu, adaptare video după Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac

Bienala Art Encounters 2025, curatoriată de Ana Janevski şi Tevž Logar cu tema „Bounding Histories. Whispering Tales”, se desfăşoară în trei spaţii profund ancorate în istoria Timişoarei, Comenduirea Garnizoanei, FABER şi spaţiul expoziţional al Fundaţiei Art Encounters. Dintre acestea, la FABER, accentul curatorial cade pe relația omului cu producția, cu munca.

˝Munca depășește simpla idee de  producție, ea se referă și la gesturile prin care se transmit competențele, la efortul  colectiv care susține comunităţi, la povara emoţională și fizică invizibilă care unește  oamenii. O parte dintre lucrările expuse la FABER reflectă asupra condiției postsocialiste  urmărind transformările rolului muncitorilor și legătura lor complexă cu industria,  cultura și sistemele politice.˝  (mesajul curatorial)

La atelierele FABER, reflectorul este pus pe producția de serie, productia de sens, producția artistică, legăturile dintre producție, muncă, individ și raporturile inter-individuale și comunitare.  Spaţiul FABER, in forma și scopul său actual, este rezultatul unei transformări și restaurări a unei structuri industriale  cu o istorie de aproape 200 de ani. FABER, fosta fabrică Azur, este un loc unde munca şi  viața se impleteau odinioară.

Pornind de întrețeserea umanului în muncă și producție, instalația lui Alle Dicu impresionează vizitatorul și stîrnește amintiri din copilărie. Imaginile de pe ecran și sunetul care însoțește instalația te fac să retrăiești senzația din timpul comunismului, omniprezentă și de neuitat , frigul. Alle Dicu reușește să recreeze senzația de frig cu o elocvență care te face să te oprești minute în șir în fața lucrării. Sunetul care o completează face din această lucrare ceva de neratat. Artista s-a inspirat și a adaptat liber o parte din cartea autoarei Tatiana Țîbuleac, Grădina de Sticlă.

Alle Dicu (n. 1995, Alba Iulia) este o cineastă și artistă vizuală româncă, a cărei practică explorează relația dintre oameni și lumea materială. Filmele sale examinează adesea modurile în care oamenii interacționează cu obiectele și suprafețele, atribuindu-le sensuri diverse. În ultimul deceniu, Dicu a dezvoltat o practică multidisciplinară axată pe pietre decorative – în special marmura – ca metodă pentru explorarea unor idei culturale, filosofice și politice mai ample. În 2021, a finalizat teza Visions of a Surface: Marble as a Sensitive Surface and its Visuality la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI), București. Cercetarea explorează modul în care marmura, ca material decorativ, este investită cu valori sociale și modelează discursuri politice și religioase în arhitectură. În timpul rezidenței la Le Fresnoy – Studio National des Arts Contemporains (2022–2024), Dicu a regizat două scurtmetraje care folosesc marmura pentru a explora fluiditatea imaginilor mentale și fizice în viața contemporană.

Expoziția de la FABER este prezentată până pe 13 iulie la Timișoara, în cadrul Bienalei Art Encounters.

Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.