László Bocsárdi a primit premiul pentru cea mai buna regie pentru spectacolul “Caligula”, dupa piesa cu acelasi nume de Albert Camus. Acel spectacol l-a determinat sa se apropie mai mult de autorul existentialist, preferat de intelectualitatea postbelica. Asa a ajuns la “Neintelegerea”.
Spectacolul ridica intrebari esentiale despre sensul vietii si despre (im)posibilitatea aflarii fericirii intr-o lume parasita de Dumnezeu.
O femeie isi duce existenta intr-o izolare aproape totala, visand la marea ei clipa de implinire: o viata mai buna, altundeva, la tarmul marii. Acest vis inaccesibil o cheama, o inspira, o instiga. Pentru el, ajunge sa ucida. Impreuna cu mama ei, jefuieste clientii bogati care se opresc la han, apoi ii ineaca. Fatalitatea imbraca hainele unui destin neiertator: unul dintre acesti calatori va fi chiar fratele uneia si fiul celeilalte, plecat de acasa in urma cu douazeci de ani si revenit acum incognito. La fel ca in tragediile antice, neintelegerea unor semne ale soartei se plateste scump.
Laszlo Bocsardi a mai fost nominalizat la premiul UNITER pentru regie, de patru ori, pentru “Othello, maurul din Venetia” (2004), “Don Juan” (2007), “Ivona, principesa Burgundiei” (2009) si “Negutatorul din Venetia” (2010).
