Astazi, cand am hotarat sa publicam acest material, Franta este din nou sub tirul teroristilor iar Romania clocoteste de revolta detinutilor si de groaza ranilor purulente ale unei sanatati tot mai suferinde. Aproape profetic, cand a fost in Romania, Tim Robbins a vorbit despre puscariasi si refugiati si despre munca lui cu acesti oameni.
Folosindu-se de arta teatrului si in special de Commedia dell Arte, Tim Robbins si prietenii lui de la Actor’s Gang, au reusit, in cei opt ani de cand lucreaza cu detinutii sa obtina rezultate nesperate. Pe scurt, prin intermediul impersonarii unui personaj la alegere, prizonierii imagineaza un scenariu care presupune alte emotii si alte stari decat cele care le sunt familiar intr-o inchisoare, adica frica, furia sau tristetea.
Cand realizeaza ca ani de zile in societate dar si in curtea inchisorii au purtat o masca ce nu-I reprezinta , detinutii inteleg dintr-odata ca au fost prizonieri nu doar ai unei inchisori ci si ai unei masti. Si ca aceasta masca le-a hotarat destinul fara ca ei sa stie. Aceasta constientizare le-a schimbat viata pentru totdeauna iar concluziile celor care au dat nastere acestui proiect sunt spectaculoase: probabilitatea ca fostii detinuti sa se intoarca la inchisoare a scazut cu aproape 15%.
Ce drum lung ne asteapta pe noi…ce cantitate de iertare, de intelegere, de umanitate, ar fi necesara ca sa ajungem sa-I tratam si pe cei care au gresit ca pe niste finite umane care inca mai valoreaza ceva. Ce drum lung pana sa demolam zidurile pe care le-am ridicat in jurul celor care sunt diferiti de noi si ce lupta cu umbrele propriilor noastre rezistente se ridica in fata noastra! Mi-as dori sa avem intelepciunea in ceasul al doisprezecelea sa nu cadem prada violentei si arogantei de a considera ca tensiunile de azi au rolul de a stabili cine e puternic si cine e slab, cine e stapanul si cine sunt sclavii.
Tim Robbins lucreaza cu colegii lui la un nou proiect. Despre refugiati, despre imigranti, despre fiecare om care la un moment dat si-a parasit locul si a plecat spre zari mai bune. Despre fiecare dintre noi, despre parintii sau stramosii de pretutindeni care au strabatut mari, munti, oceane, desertul si au luat in stapanire un pamant nou declarandu-se intemeietori. Daca privim astfel lucrurile, nu-I asa ca suntem doar o mare familie, ca nimeni nu e mai indreptatit decat altul sa ocupe o bucata de pamant sub soare si nu-I asa ca avem cu totii dreptul la viata si la urmarirea fericirii chiar si la capatul pamantului?!!
Text: Mihaela Moldoveanu
