Centrul Cultural Palatele Brancovenesti va invita la expozitia ceramistei clujene Arina Ailincai

Centrul Cultural Palatele Brancovenesti va invita la expozitia ceramistei clujene Arina Ailincai, Corpul dislocat, sambata, 16 aprilie 2016, de la ora 17.
Artista clujeana Arina Ailincai aduce in expozitie fragmente de corp pe care le asambleaza/ dezasambleaza. Ea isi asuma un joc derridean raportandu-se mereu la intreg chiar si atunci cand isi gandeste lucrarile in paradigma deconstructiei. Observa/reda/studiaza fragmente pe care mereu le contextualizeaza.
Motto-ul vizual “body in pieces” este reintregit constant. Prin aceasta reintregire aparenta, Arina contracareaza ideea de fragmentaritate, stagnand astfel imaginea mutilarii, dislocarii, eviscerarii.
La nivel formal, sculptura ceramica de factura expresionista este contrabalansata de scriitura imprimata/incizata pe lucrare. Urma memoriei este trasata de alfabetul vizual personal care oscileaza intre jocul lejer al literelor pana la comasarea si condensarea lor. Un gestualism pictural completeaza fiecare piesa ceramica. Intervalul spatial abstract este configurat intre fragmente. Daca nu interpune placi de plexiglass, ceramista gandeste spatiul asemenea unei parti din lucrare, amintind de Lucio Fontana.
In personala de la galeria Ghetarie, Palatele Brancovenesti, alaturi de reprezentarile corporale din ceramica vor fi expuse fotografii. Lucrarile din gresie sau paper clay vor face pandant cu fotografiile primelor performance-uri din tabara de sculptura din Delta Dunarii (1987). Atunci s-a produs apropierea Arinei de reprezentarea corporala, dupa ce pana in ’87, apetenta pentru tematica abstracta era evidenta.
Subiectul Dislocarii este transpus nu doar in ceramica, dar si in zona fotografiei si a performance-ului pentru a contura o imagine cat mai diversa.
Raluca Baloiu, curatoare
Dorinta mea este de a “scrie” un poem tridimensional despre conditia umana. As vrea sa exprim aspecte ale specificitatii noastre, ale balansului intre corpul fizic, efemer, fragil, erodat de timp, vulnerabil. Ma intereseaza relatia corpului uman cu lumea intangibila a interioritatii noastre profunde, relatie care functioneaza ca parte complementara.
Scriitura prezenta ca fundal, pe suprafata sau interiorul corpului, devine o istorie personala si universala, sau chiar un palimpsest al existentei umane prezente si trecute.
Diminuarea contrastului intre detaliile naturaliste exterioare si scriitura metaforica dilueaza linia fina care separa imaginarul de real.
Sinteza limbajului vizual bi/tridimensional incarcat de intelesuri directioneaza privitorul spre propriul launtru, dar il determina sa investigheze si in afara sa.Arina Ailincai, ceramista