Pe 9 martie, actorul de origine aromana, Ion Caramitru, implineste 74 de ani.
Cu o cariera de peste 50 de ani in lumea filmului si a teatrului , personalitate marcanta a societatii romanesti in ultimii 25 de ani, Ion Caramitru e inca extrem de activ, energic, pasionat de arta sa si implicat in proiecte de anvergura care lasa urme adanci in cultura romaneasca. Daca e sa amintim numai indirjirea cu care se lupta pentru pastrarea Teatrului National din Bucuresti (pe care il conduce) in topul celor mai bune din tara, proiectul UNITER, alte festivaluri de teatru…si nu in ultimul rand, am putea spune proiectul Eminescu.
Ca spectator, imi e greu sa vorbesc despre un om pe care, necunscandu-l indeaproape, imi pare ca pastreaza pentru sine, neintinata, propria lume interioara. Un om al carui discurs public imi pare academic, distins, rareori sau deloc presarat cu efuziuni sentimentale. Aparentele dispar insa atunci cand e pe scena. E un cu totul altul cand recita Eminescu. Sau cand canta. Daca nu l-ati vazut, cautati-l. O sa simtiti mai multe bucurii de-oadata. Una, ca sunteti in preajma unui actor tot mai bun odata cu trecerea anilor. Alta, ca omul acesta recita Eminescu cu o forta, o pasiune si o intelegere pe care nu stiu daca marele poet le visa, dar probabil ca le simtea in universul sau.
Alta bucurie e atunci cand canta. Ei bine, da, Ion Caramitru canta acompaniat de Johnny Raducanu, in spectacolul Dialoguri si fantezii in jazz. Poate seriozitatea cu care isi investeste rolurile sociale, de fost Ministru al Culturii, de Director al TNB, de amfitrion al Galei UNITER, de personalitate distinsa cu decoratia regala Nihil Sine Deo, va poate induce senzatia ca acest tip de barbat de stat, cerebral, tenace, cu o personalitate atat de puternica , prefera ca actor numai roluri serioase, pe acelea poate in care exprimarea sentimentelor se face la o scara mai mica. Poate e asa, poate nu e asa. Mie imi pare ca in spectacolele din ultimii ani indeosebi… inspiratul dialog muzical cu minunatul Johnny Raducanu, ca si in trio-ul actual din Caramitru, Malaele, cate-n luna si in stele…impreuna cu Adrian Naidin, un muzician inspirat si talentat…ei bine, in aceste spectacole , Ion Caramitru e transformat . Ca si cum personalitatea sa artistica, prea mare pentru a ramane incorsetata de rolul de manager, simte nevoia sa se exprime. Si cand urca pe scena, erupe…Si erupe magnific. Ca un fluture care iese brusc dintr-o omida. .. Poate nu ma credeti.
Sau poate il veti urmari pe actorul Ion Caramitru intr-un recital si va va convinge. Sau poate nu. Oricum, el ramane una din marile personalitati ale timpului nostru, extrem de prezent in viata noastra sociala, in memoria noastra inca si a parintilor nostri, o personalitate de factura renascentista, genul ce-si investeste toata puterea si cunoasterea in a fi om si nu un oarecare, unul din aceia carora nu le e teama de viata, stiind ca daca se vor lasa de bunavoie alchimizati, vor avea numai de castigat.
Acest material va este oferit prin programul Catena pentru Arta
Realizator Mihaela Moldoveanu
