Flamandul Hieronymus Bosch (1450 – 1516) este artistul care a incercat sa picteze “confuzia” omului in fata raului si a iubirii.
Cunoscut si sub numele de Van Aeken, a cunoscut celebritatea de timpuriu, datorita viziunii neobisnuite care impletea hazul si satira, visul si cosmarul.
Bogata opera a lui Hieronymus a cunoscut o desfasurare impresionanta prin lucrari de mari dimensiuni, indeosebi altare sau panouri de mici dimensiuni, cum sunt cele infatisand o scena unica: ,,Fiul risipitor”, ,,Scamatorul”, ,,Purtarea crucii” si ,,Cele 7 pacate capitale”.
De-a lungul a sute de ani s-au vehiculat mai multe ipoteze privind viata pictorului, unii istorici spunand ca ar fi facut parte din secta Homines Intelligentiae, ai caror membrii nazuiau la atingerea inocentei ceresti. Altii mai afirma ca pictorul ar fi fost un alchimist datorita prezentei unor elemente ezoterice in picturile sale. Mai exista o ultima ipoteza, aceea ca Bosch ar fi fost bolnav psihic, posedat chiar. Niciuna din aceste ipoteze nu a putut fi dovedita, un lucru fiind aproape cert, acela ca in picturile lui Bosch se regasesc elemente ale folclorului flamand si lumea fantastica a Evului Mediu, figuri legendare schitate intr-o lume moralizatoare si plina de satira, unde sacrul se imbina cu profanul.
Intr-o lume nebuna, in care rigorile morale sunt pierdute, in care fabulosul insereaza absurdul, Hieronymus reuseste sa gaseasca echilibrul perfect pentru a-l ilustra.
