Da, exista! Fiecare carte care apare, fiecare manifestare culturala sau oricare prilej prin care adevaratele valori umane se aduc la cunostinta publicului larg, sunt ocazii de a iesi din bezna in care am intrat din cauza ca la vremuri noi, am ramas tributari vechilor mentalitati.
In ultima perioada au avut loc o multime de evenimente culturale si trebuie sa le privim ca pe adevarate sanse de reabilitare morala, emotionala si, de ce nu, sociala. De aceea Sensoarte.ro va aduce zilnic informatii noi, va indeamna sa aveti grija atat de sanatate cat si de suflet si pentru a va veni concret in ajutor va punem la dispozitie articole si emisiuni realizate cu medici de marca dar si cu artisti de valoare.
In aceste zile se desfasoara la Bucuresti editia a XIX-a a Festivalul international George Enescu, organizat odata la doi ani in memoria marelui compozitor roman.
Timp de 3 saptamani Sensoarte.ro va scotoci in arhivele acestui festival, va urmari tot ceea ce se petrece si in prezent la Ateneul Roman, astfel incat sa aducem in casele d-voastra un strop de frumusete si speranta.
Pentru incept, vom vorbi despre cel care a dat numele acestui festival.
George Enescu s-a nascut in 1881 intr-un sat din nordul Moldovei (Liveni) fiind al 12-lea copil al unei familii de arendasi. Ceilalti 11 dinaintea lui murisera unul dupa altul, fie la nastere fie imediat dupa aceea. Parintii erau disperati de ‘blestemul’ ce se abatuse asupra lor. Maria Enescu isi dorea cu disperare acest copil (al 12lea) asa ca, la sfatul unui felcer local, micul George nu este alaptat mama sa ci este incredintat unei doici din sat. Asa se face ca Jurjac (cred ca toti ne amintim de diminutivul asta) supravietuieste caci, asa cum s-a presupus mai tarziu, Maria transmitea prin laptele sau bacilul tuberculozei. Cred ca stim cu totii povestea micii viori de jucarie, sau felul in care a inceput sa cante la vioara, sau cat de fascinat era de tiganii lautari care cantau in satul lui si cum reusea sa-i imite la perfectie inainte de a cunoaste notele. Cand avea doar 5 ani, tatal sau vrea sa-l prezinte marelui profesor Eduard Caudela insa micul George refuza sa cante in fata lui spunandu-i “Canta-mi intai tu ceva, sa vad ce stii”.
La 7 ani intra la Conservatorul din Viena, la 13 ani este indrumat spre Paris. La 17 ani, in celebra sala Colonne din Paris i se canta prima compozitie, Poema Romana. Are un mare succes. De-abia atunci romanii afla ca li s-a ‘nascut’ un mare compozitor.
Isi va finaliza studiile obtinand calificativul “excelent”, calificativ care se ofera foarte greu.
Ca violonist, arta sa interpretativa s-a caracterizat prin naturalete, sensibilitate, bogatia coloritului repertoriul sau cuprinzand o intreaga literatura a instrumentului iar ca pianist, arta sa se distingea printr-o bogata si rafinata paleta.
Din momentul aparitiei “fenomenului Enescu”, abundenta de cronici elogioase la adresa “copilului minune”, nu putea sa nu produca o rezonanta deosebita in lumea muzicala din tara noastra si sa nu stimuleze interesul general pentru vioara si muzica.
George Enescu ca violinist de valoare internationala, a obtinut, pentru prima oara in istoria noastra muzicala, Premiul I al Conservatorului din Paris, cu interpretarea Concertului nr.3 de Saint-Saens.
Insasi regina Carmen Sylva a fost o mare admiratoare a lui Enescu, i-a acordat sprijin si protectie, daruindu-i intreaga colectie originala a operelor lui Johann Sebastian Bach, la care Enescu tinea atat de mult si pe care, cu memoria lui fenomenala si pasiunea pentru aceasta muzica divina, avea sa si le insuseasca si sa le reproduca in concert totdeauna din memorie.
Incepand cu 1923 Enescu sustine numeroase concerte in Statele Unite ale Americii dar in timpul Primului Razboi Mondial cat si in al Doilea, Enescu va ramane in tara, dorind ca perioada grea din intreaga lume sa o treaca alaturi de poporul sau. Pune pe picioare spectacole de opera intre anii 1914 – 1919, toate aceste activitati aducandu-si aportul la formarea gustului muzical al romanilor.
Creatia sa componistica abordeaza aproape toate formele si genurile muzicale. Reflectand dragostea pentru poporul din mijlocul caruia s-a ridicat si cu a carui sensibilitate s-a identificat, Enescu a creat o muzica cu un vadit caracter popular, national si realist.
Printre lucrarile lui mai de seama se numara: “Poema romana” (1897), care intruchipeaza o serie de tablouri sugestive ale vietii rustice; doua “Rapsodii romane”(1901; 1902), caracterizate printr-o linie melodica bogata, de autentica obarsie folclorica; trei suite pentru orchestra (printre care Suita a III-a “Sateasca”, 1938).
Pornind de la subiectul binecunoscut al tragediei clasice grecesti, Enescu a scris, dupa libretul lui Ed. Fleg, opera “Oedip”. Creatie capitala a lui Enescu, ea este strabatuta de un continut emotional generos si intens.
Enescu a fost si unul dintre cei mai de seama dirijori contemporani. In cariera sa de dirijor a uimit prin memoria exceptionala cu care era inzestrat, fiind observat atat de interpreti cat si de public cum isi tinea partiturile pe pupitru dar nu arunca privirea asupra lor in timpul concertelor.
Enescu a fost si un mare pedagog care, dorind sa stimuleze tinerele talente,infiinteaza un concurs de compozitite unde din banii proprii va oferi premii participantilor. Acest concurs are menirea de a incuraja si de a pune fundamentul unei gandiri muzicale romanesti, avand ca sursa de inspiratie folclorul autohton si pitorescul specific tarii noastre.
In memoria marelui maestru, George Enescu, satul natal ii va purta numele, de asemenea, si Filarmonica de Stat din Bucuresti, Muzeul “George Enescu” din capitala, iar casa in care s-a nascut a fost declarata casa memoriala.
R.P.
