El (Cristi Iacob) si Ea (Monica Davidescu), fiecare in varsta de 30 de ani, sunt impreuna de cinci ani. Au devenit un cuplu care traieste fara complicitati, rupti de prieteni si de familie. Sentimentele initiale s-au diminuat, atractia si dorinta fizica au disparut. In aceste conditii, se mai pot salva?
“Problema asta tine de fapt de comunicarea si sinceritatea dintre parteneri. Si eu am trecut prin asa ceva, la fel ca si majoritatea oamenilor. Relatia se denatureaza si, din nefericire, devine un fel de caruta fara cai, iar cei doi indivizi se asteapta sa mearga si dau vina unu pe altul ca nu merge. Vor, fie sa termine relatia, fie sa gaseasca alte motoare. De aici si “drame de familii”, ne-a decodificat Cristi Iacob mesajul textului (si al vietii in doi). In piesa se contureaza o solutie. El are o idee: daca Ea l-ar insela cu un alt barbat? Cum ar fi daca El ar gasi, in intimitatea Ei urma lasata de Celalalt (Octavian Strunila)? Conform psihanalistilor, o astfel de idee, chiar si doar la nivelul imaginarului, mareste placerea erotica. Si aici strategia da roade, numai ca se declanseaza gelozia. “Din nefericire, cand intri intr-o feerie de minciuna, iluzorie este foarte greu sa dai inapoi.”, spunea Iacob. Astfel, unii barbati, intr-o criza de gelozie, simt nevoia sa ucida. Reactie, se pare, tipic masculina.
Piesa pare brutala, nu neaparat mai vulgara, dar sigur mai dura. “Plus ca este o distributie foarte buna. Adica mi s-a parut o alegere buna; ne stie lumea si facem un lucru decent si de bun gust. Iar rolul meu l-am primit cu placere pentru ca este diferit de ceea ce joc in general. Lumea ma stie mai agresiv. Acum a trebuit sa-mi arat si o latura mai inchisa, mai intima… pe care chiar o am”, a adaugat El.
Problema asta tine de fapt de comunicarea si sinceritatea dintre parteneri. – Cristi Iacob
Artele spectacolului
CELALALT de Florian Zeller
Imaginea cuplului care se deterioreaza din cauza rutinei cotidiene, a pierderii pasiunii, a tandretii si interesului dintre cei doi parteneri este o problema veche si spinoasa. Aceasta idee a fost transpusa de tanarul dramaturg Florin Zeller in piesa "Celalalt", regia Carmen Vestemeanu.