Nu stiu ce inteles dati voi florilor, fructelor, obiectelor din pictura…Pentru mine, o vaza cu flori pe o masuta aflata langa o fereastra luminata de soare, intr-o dimineata de sambata, are in ea multa poezie. Si pentru ca nu sunt pictor, ca s-o pot desena deindata, o fotografiez, sperand sa pot pastra clipa aceea de frumusete. Uneori reusesc. Si peste un timp, revizitandu-le, retraiesc bucuria pe care am simtit-o la vederea trandafirilor culesi din gradina( unde traiesc si alte flori), a ghioceilor si viorelelor adunate din padure(cum cadea lumina, daca batea vantul), a crizantemelor (toamna, pe bruma) sau margaretelor(pe sfarsit de vara). Sau observ, in succesiunea de cadre fotografice, cum florile incep a se ofili, trandafirii primii, crizantemele si ele in cele din urma, petalele rozalii, semi-uscate, picteaza masuta cu umbre delicate, frunzele se sfarama ca o hartie arsa, culorile, cine le sterge oare? cafeniul ia locul verdelui viu, dar chiar si asa, chiar si cand sunt complet uscate, florile inca transmit o emotie vie.
Cum e posibil ca un buchet de flori pictat acum mai bine de o suta de ani sa ne emotioneze si azi? In tacere, inima miraculoasa a artei ne vorbeste. Ca de la inima la inima. Dar numai o inima sensibila poate fi emotionata de Imortelele , Anemonele, Bujorii, Albastrelele lui Stefan Luchian. La fel de vii si azi cand un trecator isi opreste privirea asupra lor, intr-o expozitie sau intr-un album. Imi vine in minte Floarea Soarelui, pe veci legata de Van Gogh, ca o iubita pe care nu se mai satura sa o picteze, in buchete de 15, 12, sau 5 flori…Floarea soarelui imi apartine, intr-un fel…ii scria fratelui sau Theo.
Doina Pauleanu, istoric de arta, directorul Muzeului de Arta din Constanta, isi cultiva in continuare pasiunea de a aduce la lumina si de a fixa atentia cititorului pe acele detalii extraordinare care fac din arta un depozit aproape infinit de trairi, nuante, tuse, ganduri. Pentru mine, o astfel de carte e ca o reflectie asupra minunilor traite din cand in cand, a micilor nu marilor bucurii, pe care le uitam atat de repede, a detaliilor uluitoare care ne fac viata sa semene cu un sac doldora de amintiri placute, ca tot vine Craciunul.
Pentru cei care uita cu usurinta ca viata nu e doar lupta sau suferinta, o noua viata poate incepe cu Albastrelele lui Stefan Luchian, in tonuri tari de albastru-mov intens…
Text: Mihaela Moldoveanu
Realizatori: Oana Georgescu / Mihaela Moldoveanu
Foto: Sebastian Oros
