Andonevralgic

Interventie Rapida EP. 38

01/12/2015
591 vizualizari

INTERVENŢIE

- operaţie, acţiune; amestec, participare, demers,luare de cuvânt, vorbire.

INTERVÉNȚIE, intervenții, s. f. 1. Faptul de a interveni într-o acțiune, într-un proces, într-o discuție etc. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor. ♦ (Med.; și în sintagma intervenție chirurgicală) Operație. 2. Acțiune, efort, demers făcut pentru a obține ceva, mai ales o favoare. – Din fr. intervention, lat. interventio.

INTERVÉNȚIE s. 1. v. imixtiune. 2. v. demers. 3. cuvânt. (Intervenția sa la discuții a fost oportună.) 4. (MED.) intervenție chirurgicală v.operație.
INTERVÉNȚIE ~i f. 1) v. A INTERVENI. 2) Amestec al unui stat (prin forță armată, presiuni politice etc.) în treburile altui stat, contrar voinței acestuia. 3) Demers făcut în favoarea cuiva. [G.-D. intervenției; Sil. -ți-e] /intervention, lat. interventio, ~onis INTERVÉNȚIE s.f. 1. Participare, intrare într-o acțiune. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. ♦ (Med.) Operație. 2. Efort îndreptat spre un anumit scop. ♦ Mijlocire, mediație. ♦ (Peior.) Stăruință, cerere pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri etc. [Gen. -iei, var. intervențiune s.f. / cf. fr. intervention, rus. intervențiia].
INTERVÉNȚIE s. f. 1. participare, intrare într-o acțiune; luare de cuvânt. ◊ invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. 2. (med.) operație. 3. efort îndreptat spre un anumit scop. ◊ mijlocire, mediație. ◊ (peior.) stăruință pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri. 4. (jur.) introducere în litigiu a unui terț, la cererea sa. (< fr. intervention, lat. interventio)
INTERVÉNȚIE, intervenții, s. f. Acțiunea de a interveni și rezultatul ei. 1. Participare la o acțiune, la o discuție; intrare în acțiune. Le cădea bine intervenția energică a lui Petrovici în atmosfera confuză a discuției. VORNIC, P. 142. ♦ (Adesea determinat prin « armată», « militară» etc.) Amestec agresiv, mai ales armat, al unui stat în afa­cerile interne ale altui stat. În vara anului 1936, a în­ceput intervenția militară a Germaniei și Italiei împotri­va Republicii Spaniole. IST. R.P.R. 609. ♦ (Med.; adesea determinat prin « chirurgicală ») Operație. 2. Acțiune, strădanie, demers spre a obține ceva. Între timp catedra de la liceu a tatii se ocupase. Au urmat o serie întreagă de intervenții să și-o reia –însă a fost zadarnic. SAHIA, N, 60. Veniturile acestea atîrnau de un fir de păr; o in­tervenție energică din partea notarului putea să i le taie scurt. REBREANU, I. 82. ◊ Expr. La intervenția cuiva = prin intermediul cuiva, după ce a intervenit cineva. ♦ (Cu sens peiorativ) Stăruință pe lîngă o autoritate pentru obținerea unor favoruri.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink