Beatrice Anghelache ne mărturisește: “Mă aflu la frontiera între abstract și figurativ, frontieră pe care o încalc destul de des. Natura și omul se întrepătrund, atrag și resping prin intermediul gestului pictural tensionat, ca și cum natura ar lupta să își reia drepturile asupra tărâmurilor domesticite de om. … În picturile mele e o anumită intensitate, densitate, așa e simțirea mea și eu aleg să nu lupt cu ea.”
Bogdana Contraş pictează un univers plin de linişte şi speranţă, unde albastrul apei sau al cerului te inspiră să priveşti tot mai departe. Pictând cochilia melcului care simbolizează infinitul, floarea de lotus care semnifică renaşterea sau stâncile care reprezintă statornicia, artista a încifrat în picturile sale gânduri profunde despre umanitate. Astfel, invită privitorii să redescopere minunile naturii.
Vlad Iulian Fodor ne povestește prin lucrările sale despre redescoperirea și reconectarea cu rădăcinile noastre, conexiunea dintre tot și toate, oglinzi în oglinzi într-o lume fractalică.
Natura reprezintă pentru artista Antonia Ionescu o sursă eternă de inspirație. Momentul ales pentru lucrările de față este poate cel mai frumos: vara, cand totul este înflorit și natura este la maturitate. Trandafirii, sunt cei mai prezenți în lucrările artistei și au fost speciali aleși, pentru că ei reprezintă iubirea și eleganța prin excelență.
Bianca Ioniță redă în compozițiile sale elemente din natură individuale sau multiplicate, generând raporturi de concesie și dominanță în formațiuni compacte. Forme convexe și concave, plinuri și goluri, de diferite mărimi se alătură, se contrapun, creând conglomerații. Asperități, striații, reliefuri și eroziuni, descriu harta microuniversurilor cercetate.
Eugen Vasile Iovan este un artist al dialogului dintre interior-exterior, dintre cel care vede și cel ce se lasă privit, imprimând impresii și re-construind prezentul. Subiectul e capturat de privirea insistentă, prins din mers, fugar dar plin de contrast și de energie. Aceasta serie de imagini văzute din mersul trenului devin ele însele un vehicol care leaga și dezleagă privitorul de peisaj, ducand dincolo de realitatea exterioară în experiența picturală interioară.
Gabriel Smoleac abordează tema germinației, ilustrând semințele care sunt originea vieții. Surprinde creșterea și transformarea plantelor în spectacolul vieții, redând elementele prin ritmuri dinamice șerpuitoare, ce se înalță străpungând spațiul. Formele sunt compuse din linii curbe, organice sugerând delicatețea și forța interioară pregătită să tâșnească și să invadeze spațiul.
Acest material va este oferit prin Programul Catena pentru Arta.
