Cele doua artiste s-au intalnit in Italia, la Perugia, in 2008. Si-au descoperit, peste spatiu si timp, preocupari artistice inrudite dar si o viziune intrucatva apropiata. Arta profesata de cele doua sculptorite nu cunoaste neaparat similitudini la nivel formal, cat mai curand la nivel conceptual.
Elena Hariga, un nume consolidat in sculptura contemporana, autoare de lucrari monumentale in simpozioane care deja au facut istorie, (Magura Buzaului, Casoia – Arad, Sighetul Marmatiei, Dzintari – Letonia etc.), laureata a Premiului pentru sculptura al Uniunii Artistilor Plastici din Romania in 1993, a ales de o buna perioada grafica si colajul ca limbaje artistice apte sa-i exprime cel mai bine preocuparile si viziunea. Daca in prezenta expozitie Elena Hariga se ocupa de „timp” si de reprezentarile bidimensionale, celeilalte artiste, Gabriela Drinceanu, i-au revenit „ingerii” si expunerea tridimensionala. In pofida faptului ca trei generatii o despart pe ieseanca Gabriela Drinceanu de bucuresteanca Elena Hariga, nimic din expunere nu lasa sa se observe acest decalaj. Mai tanara sculptorita se poate lauda la randu-i cu o activitate artistica impresionanta, dar si cu cateva premii ce o recomanda. Amintesc doar Premiul pentru tineret al U.A.P. dobandit in 1995, sau Premiul national pentru sculptura al U.A.P. in 2006.
De ce sunt alaturi in expozitie Elena Hariga si Gabriela Drinceanu se poate constata chiar si la o vedere superficiala. Nota comuna a lucrarilor de grafica si sculptura este apelul la sacru, la energiile subtile, la lumea nevazuta pe care fiecare artista, in felul ei, incearca sa o exprime plastic. Hieratismul reprezentarilor ca si interesul comun pentru mixtura de materiale reprezinta in egala masura similitudini vizuale. Dar, poate mai presus de acestea s-ar putea vorbi despre un interes comun pentru traditie, exprimat cu mijloace artistice (post)moderne.
Luiza BARCAN
