Imagineaza-ti ca ar veni o fiinta extraterestra si ar intreba ce e cu acest Brancusi si ce vrea el sa exprime prin sculpura lui, prin arta lui, prin felul lui de a ciopli lemnul si de a infatisa esenta pietrei.
Si nu i-ai putea raspunde decat cu propriile lui cuvinte despre esenta zborului pe care l-a cautat toata viata, despre pasarea maiastra cu aripile atat de mari incat acopera tot cerul, despre simplitatea la care ajungi fara voia ta daca patrunzi in talcul lucrurilor, despre arta care exprima singura realitate valabila, despre coloana infinitei recunostinte, ca expresie a respiratiei omului, despre bucuria cu care si-a trait viata, in prezenta Naturii, a florilor, frunzelor, care toate se bucura, bucurie care intregeste existenta umana. ‘Eu am facut piatra sa cante pentru Omenire… despre spiritul tainuit in piatra… Eu nu doresc sa reprezint in sculpturile mele fapturi terestre – hamali grei – ci fiinte inaripate si eliberatoare – si, pentru aceasta, nu ar trebui sa glorificăm nicidecum munca in sine sau dificultatea efortului. Acestea raman cele mai nenorocite dintre lucruri si nu sunt, in definitiv, decat un mijloc, insa pana si Creatorul le-a imprumutat, in drumul sau… despre cel care iese din Eu si descopera Absolutul si descifreaza tainele vietii, despre masa tacerii ca o curba a cerului, despre poarta sarutului, despre sarutul dintre o femeie si un barbat cu ochii uniti aproape intr-unul singur, despre cum nu putem niciodata sa-l atingem pe Dumnezeu, insa curajul de a calatori spre el ramane important, despre cum arta ar trebui sa fie numai bucurie iar artistii oameni care sa vrea sa lucreze cu bucurie, sa cante asemenea pasarilor, despre amintirea ochilor si a privirilor cu care ne-am revelat dragostea pentru oameni si pentru lume, singura care ramane din viata noastra, despre taranii romani care stiu de la mic si pana la mare ceea ce este bine si ceea ce este rau, despre cum nu a vrut sa sculpteze Pasarea ci Zborul, despre surubul de teasc care i-a dat ideea coloanei fara sfarsit, despre cum nu stim sa ne bucuram de Viata care ne-a fost data, neintelegand ce minune e faptul ca suntem purtati pe un glob ce se invarte de veacuri in Haos…
Si cate si mai cate ai putea spune despre Brancusi, dar ce din ce ai putea spune ar fi mai valoros decat o clipa de admiratie in fata Cuminteniei Pamantului, a Domnisoarei Pogany, a Sarutului, a Inceputului Lumii….
Realizator: Mihaela Moldoveanu
