In marea lor majoritate, Pavilioanele Nationale ofera spectacole vizuale, interactive si conceptuale coerent articulate.
Pavilionul Frantei, care a castigat Leul de Aur pentru cea mai buna reprezentare nationala, a expus trei instalatii cinetice inspirate din povestea lui Pinocchio.
Pavilioanele Olandei si Poloniei au fost transformate in sali de cinema.
“Nimicul” si “spatiul gol” sunt resemnificate diferit in pavilioanele Romaniei – unde perceptia vizitatorului a fost redirectionata catre conditia receptarii si angajarii in raport cu punerea in discutie a procesului de integrare europeana -, Germaniei – unde gardianul a oferit o parola cu care ti-ai putut recupera jumatate din pretul biletului daca ti-ai spus parerea despre economia de piata – si cel Nordic – unde peretii de sticla ai pavilionului au fost inlaturati, iar in spatiul lasat gol s-au putut auzi sunetele naturii.
Expozitia din Pavilionul Spaniei a prezentat diferite situatii din perspectiva conceptului de traducere. Ginko-fotografiile din Pavilionul Marii Britanii au analizat vizual schizofrenia estetica si sociala.
