Curator: Magda Radu
Muzeul
National de Arta Contemporana prezinta prima expozitie personala a lui
Adrian Ghenie, o sinteza a parcursului sau de pana acum. Expozitia
reflecta consistenta angajamentului lui Ghenie in investigarea unor
notiuni precum memoria si istoria, laolalta cu faptul ca practica sa
picturala este supusa unui proces continuu de innoire si experimentare.
Cercetator
asiduu al istoriei secolului XX, Adrian Ghenie recupereaza istorii
uitate, evenimente marginale si detalii aparent nesemnificative in
vederea construirii unui vocabular vizual intens si tulburator.
Subiectele abordate nu reflecta un singur set de preocupari, insa
tocmai diversitatea tematica se conjunga intr-o viziune coerenta.
Prezentele spectrale ale lui Hitler sau Lenin, corpurile colective ale
unor oameni lipsiti de identitate subliniaza ideea ca procesul
rememorarii sta sub semnul inconsistentei si al inadecvarii. Esecul
modernitatii reprezentat de catastrofele celui de-al doilea razboi
mondial este pus in legatura cu reflectia asupra mediilor moderne de
divertisment, precum cinema-ul – o alta tema majora pentru Adrian
Ghenie.
Adrian
Ghenie propune o multitudine de referinte, fiind angajat intr-un dialog
fertil cu istoria picturii. El invoca nu doar scenografia dramatica a
clar-obscurului derivata din Caravaggio, ci si tipul de
compozitie-friza à la David Hockney in care elemente disjuncte se
inlantuie succesiv ca pe o scena de teatru; este vizibila in cazul sau
nu doar atentia acordata geometriei spatiale si problemelor
perspectivale care il leaga de traditia picturala renascentista, ci si
manuirea dezinvolta a materiei picturale care aminteste de
expresionismul abstract. Complexitatea procedeelor picturale si
mobilizarea arsenalului de referinte nu rezulta intr-un gratuit joc
postmodern, ci converg inspre un tip de demers care continua sa
investigheze posibilitatile actuale ale picturii, fara a inceta sa o
problematizeze. Artistul reviziteaza momente cheie ale istoriei artei
moderne care au avut drept consecinta schimbarea paradigmei in arta si
contestarea legitimitatii mediului pictural. Ghenie il invoca pe
Duchamp – cel care a urmarit in mod programatic sa decreteze moartea
picturii introducand readymade-ul in sfera artei -, precum si prima expozitie internationala Dada de la Berlin care afisa texte ce proclamau moartea artei.
