Zece artiști ceramiști oferă prin lucrările lor, zece răspunsuri diferite la o singură întrebare: Ce înseamnă amprenta sau urma?
Ciprian Ariciu – “Amprenta înseamnă, în cele din urmă, ceea ce rămâne după ce gestul s-a încheiat: o urmă a materialului, a focului, a omului și a întâlnirii dintre ei.”
Arina Ailincăi – “Urma este istoria mersului nostru în timp și spațiu.”
Vlad Basarab – “Amprenterra explorează relația dintre memorie, identitate și fragilitatea existenței, pornind de la dubla semnificație a amprentei: urma lăsată de om asupra Terrei și impactul artei asupra conștiinței colective.”
Diana Butucariu – “Urma tradițiilor și normelor sociale asupra identității oamenilor”
Gherghina Costea – “Pentru mine, amprenta este urma sensibilă a unei întâlniri între materie, gest și spirit, o mărturie a ceea ce a fost și continuă să existe dincolo de momentul creației. În lucrările mele, urma devine o formă de memorie, fragilă și fluidă, în care lumina, transparența și materia păstrează ceva din trecerea timpului și esența vieții.”
Anca Ion – “Timp, degradare și rezistență naturală”
Ioan Iosif – “Urmele noastre lăsate în lume; linia roșie reprezintă continuitatea vieții cu drum propriu, cu amprente asupra mediului și celor din jur.”
Marta Jakobovits – “Amprenta vieții mele cu urcușuri și coborâșuri, colorată cu albastruri”
Nicolae Moldovan – “Forme esențializate – prezențe autonome suspendate în timp. Memorie minerală concentrată prin simplificare.”
Cristina Popescu Russu – “Albul porțelanului amprentat în contrast cu pasta turcoaz – dialog între corp/ materie fragilă (porțelan) și spirit/ eternitate (albastru).”
Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.
