Filmul Inimi cicatrizate este o adaptare libera dupa opera
literara a lui Max Blecher, un scriitor roman de origine evreiasca. Privit de
unii critici europeni ca un Kafka de Romania, considerat un artist
genial care a trait in intimitate cu moartea, M. Blecher a scris timp de zece
ani, imobilizat la pat, si-a petrecut viata mai mult prin sanatorii si a murit
la numai 29 de ani de o boala cumplita care i-a distrus sistemul osos.
Fara suferinta, viata e pustie
Regizorul Radu Jude a aflat de Blecher de la un prieten, i-a
citit opera si a fost impresionat de demnitatea cu care acest tanar si-a asumat
viata cu durerile ei sfasietoare dar si moartea care i se strecura clipa de
clipa prin oase.
Filmul, o poveste despre viata in asteptarea mortii, cu o
imagine foarte frumoasa, are in structura doua elemente care ii dau greutate si
originalitate. Unul consta in cartoanele negre specifice filmului mut pe care
regizorul a scris pasaje din scrierile lui Max Blecher. Acese randuri nu sunt
intamplatoare, ele vin in completarea scenelor din film, ca o voce interioara,
ca un fel de martor al propriei suferinte si a celor din jur. Al doilea element
este imaginea care se bazeaza pe cadre lungi, imobile, ca pe doua picioare bine
infipte intr-o structura sanatoasa.
Pentru ca personajul este imobilizat in pat, camera de
filmat se misca si ea foarte putin, aproape ca o reactie de
empatie a unei masini fata de o fiinta. In afara suferintei in care se scufunda
tanarul Emanuel, camera martor ne arata si momentele fericite din viata
bolnavilor din sanatoriu. Cum nicio viata nu e doar trista sau doar fericita, si
aici camera trece printre discutii filosofice, reprize de amor, bancurile spuse
de tatal, excelent interpretat de regizorul Alexandru Dabija, momente de umor
veritabil. E cumva o poveste rasu-plansu, cum sunt multe in literatura noastra
balcanica.
Scena in care Emanuel e urcat in tren pe geam si asezat pe
podeaua salonului restaurant chiar pe culoar, starneste multe comentarii, intre
care si unul…logic: si ospatarul pe unde o sa treaca? M-a dus cu gandul la
Kusturica… Spatiul balcanic in care nu stii daca sa plangi de asa o viata sau sa
razi de asa un sfarsit, ne e cumva comun si cunoscut. Iar Radu Jude reuseste din
nou sa faca un film excelent, sa taie o felie din tortul vietii, o felie
neasteptata, nu cu vanilie sau ciocolata, ci cu durere si poezie pana in…si din
maduva oaselor roase de moartea neiertatoare. Din aceasta alchimie a rezultat
opera lui Max Blecher, opera care, desigur, ca si in cazul lui Proust, n-ar mai
fi fost atat de profunda in absenta suferintei. Nicio moarte nu e in zadar…
Radu Jude a primit deja pentru Inimi Cicatrizate Premiul
Special al Juriului la Festivalul de la Locarno. Si nu va speriati, filmul nu e
atat de morbid pe cat pare povestea. De altfel, de curand a participat la
Festivalul de Film Comedy Cluj…iar din 18 noiembrie il puteti vedea in
cinematografele din toata tara. Asta daca n-ati reusit sa ajungeti la Festivalul
Filmelor de la Cannes (www.filmedefestival.ro , editie sustinuta de
Catena)
Text : Mihaela Moldoveanu
Realizatori : Mihaela Moldoveanu
Oana Georgescu
