Fiecare modul este astfel conceput incat sa lase spatiu liber dezvoltarii tuturor instrumentelor. Prima piesa – Modulul 48 – ne dezvaluie un Nik Bartsch relaxat, construind linii melodice clare, simple si repetitive, pregatind terenul bas-clarinetului lui Sha, care constituie axul central al modulului. La prima auditie ti se poate parea ca fiecare modul este de sine statator, ca nu interactioneaza direct cu urmatorul. Apoi realizezi ca modulul urmator constituie de fapt o dezvoltare libera a unui model care apare in precedenta piesa.
Aceasta inovatie este cu atat mai interesanta cu cat tiparele sunt expresia intregului album. Compozitional, sound-ul pe care l-am auzit este riguros, fara extensii in plus, incercand sa caute esenta. Ritmurile sunt deschise, in general, de Nik Bartsch. Apoi sunt preluate si dezvoltate de Rast, urmand ca ele sa fie prelungite si colorate de Pupado si Sha.