Seria Vindecari miraculoase a fost creata la initiativa Dr. Adrian Majuru si isi propune sa dezvaluie vizitatorilor muzeului anumite secrete legate de procesul de restaurare. Expozitia dedicata artistului Misu Popp este realizata de catre Simona Predescu (Expert restaurator pictura) si Ioan D. Popa (Sef Sectie Restaurare – Conservare). Expozitia a fost organizata cu contributia Dr. Marian Constantin - Sef Sectie Arta) si Liana Ivan-Ghilia (Muzeograf), iar investigatiile fizico-chimice au fost asigurate de catre Ingrid Poll (Chimist).
Expozitia va putea fi vizitata in perioada 3 martie – 22 mai 2016.
“Portretul pictat de Misu Popp, prezentat in expozitia „Vindecari miraculoase”, este o lucrare din patrimoniul Pinacotecii Municipiului Bucuresti. Aparent are elementele compozitionale ale portretelor conventionale de la jumatatea secolului al XIX-lea cu rol de marturie sociala si prezervare imagistica pentru viitor. Recuzita compozitionala marcheaza intentia pictorului de a da toate datele ce erau necesare afirmarii momentului si rostului picturii: rochia de matase bogata, bijuteriile, buchetul de nunta, sfesnicul cu trei brate, oglinda.
Unele dintre aceste obiecte (sfesnicul cu trei brate, oglinda) sunt folosite de pictor ca recuzita si la alte portrete compozitionale, fapt ce conduce la ideea ca obiectele ii apartineau pictorului Misu Popp, iar persoanele portretizate pozau in atelierul lui.
In fapt, prin echilibrul compozitional si echilibrul cromatic, lucrarea se constituie intr-o capodopera a autorului si, totodata, o capodopera a picturii romanesti de la jumatatea secolului al XIX-lea.
Misu Popp este considerat un reprezentant al academismului romanesc, alaturi de Constantin Lecca si Carol Popp de Szathmary intregind grupul de pictori ardeleni care au lasat o puternica amprenta asupra picturii romanesti din secolului al XIX-lea. Se remarca atat prin picturile de sevalet cat si prin picturile murale realizate in biserici, pictate individual sau impreuna cu prietenul sau Constantin Lecca.
In picturile de sevalet a portretizat personalitati istorice, culturale, oraseni, tarani, dar a abordat si teme precum natura statica, compozitia mitologica, compozitia istorica, peisajul, autoportretul.
Daca intelegem ca epoca Biedermeier nu se refera la o perioada de timp ca intreg ci la o stare de spirit deosebita si un set de tendinte ce au crescut din fundamentul timpului in Europa Centrala in prima jumatate a secolului al XIX-lea, Misu Popp a fost influentat in creatia sa artistica de stilul Biedermeier, inteles si decantat prin filtrul personal.
Contribuie prin modul in care abordeaza atat pictura de sevalet cat si compozitiile murale religioase la o noua orientare a artei in Romania in cea de a doua parte a secolului al XIX-lea, orientare ce incepuse a fi imbratisata de multi artisti ai vremii.
Misu Popp, nascut in Brasov la 19 martie 1827, inchide cercul vietii la 6 martie 1892 in locul nasterii.
Creste intr-o familie in care toti membrii se indeletniceau cu mestesugul zugravelii, tatal sau, Ioan Popp Moldovan, ramanand in istoria picturii murale bisericesti ca un continuator al scolii de zugravi de la Nicula care a impletit elementele autohtone cu influente din arta occidentala venita pe filiera austro-ungara prin catolicism impletite cu elemente din traditia iconografica rasariteana.
Dupa ce invata la scolile din secuime, cu dascalul bisericii Sfantul Nicolae din Schei sau la scoala greceasca din Brasov si dupa ce termina cursurile Scolii Militare Graniceresti din Targu Secuiesc, exprimandu-si dorinta de a deveni pictor, este trimis in 1845 de tatal sau la Viena pentru a urma cursurile Academiei Chezaro-Craiasca de Arte Frumoase. Invata pictura cu sarguinta in atelierul si sub directa indrumare a pictorului Ferdinand Georg Waldműller, portretist redutabil, supranumit „Profesorul generatiei pasoptiste”.
Renunta la calatoriile de studiu in Italia si in Tarile de Jos planificate cu colegii si se intoarce la Brasov cand se prefigura izbucnirea Revolutiei de la 1848. Se alatura centuriilor romanesti si devine conducator al luptei nationale a revolutiei din Transilvania. Dupa infrangere cauta azil la Ploiesti unde este arestat pentru propaganda revolutionara si este dus la Bucuresti.
In 1850 isi face un atelier cu Constantin Lecca unde executa diferite comenzi. Prosperitatea atelierului s-a datorat executarii compozitiilor cu teme religioase si portretisticii, alte teme fiind de neabordat sub presiunea controlului guvernamental care avea rolul de a inabusi orice avant revolutionar.
In 1862 se intoarce la Brasov unde repune in circuit atelierul parintesc. Aici desavarseste seria de portrete brasovene.
Starea de conservare inainte de restaurare:
Lucrarea a intrat in laboratorul de restaurare pictura al Muzeului Municipiului Bucuresti cu probleme de conservare deosebite care, pe de o parte, deformau imaginea picturii asa cum ar fi trebuit sa fie perceputa de privitor si, pe de alta parte, intretineau un puternic stres asupra structurii materiale a lucrarii.
Lucrarea a fost pictata in culori de ulei pe suport de panza preparata in comert. Semnatura si datarea se afla in partea stanga jos in culoare de ulei negru „M Popp 1857”.
Panza, preparata cu un grund semiabsorbant, usor gras, are o trama larga cu urzeala mai groasa decat bateala. Pe verso se poate vedea cum preparatia de culoare alba a trecut prin trama panzei. Trama larga a panzei, preparatia nu exagerat de uleioasa si o tehnica picturala aplicata aproape scolastic, cu o buna cunoastere a inceputului si sfarsitului demersului pictural au contribuit la prezervarea acestei picturi in structura ei profunda in ciuda traumelor si stresului mecanic pe care le-a suferit de-a lungul timpului.
Craclurile de batranete marunte, mai aglomerate pe culorile cu continut de alb, sunt distribuite in special in arealul care nu a avut contact cu traversele sasiului. Sunt prezente cracluri produse in stratul pictural prin imprimarea muchiilor interioare ale sasiului si cracluri produse prin faldarea panzei suport spre colturi, odata cu strangerea sasiului.
In ceea ce priveste compozitia culorilor folosite de pictor, conform buletinului rezultat in urma analizei prin metoda spectrometriei ED-XRF, pigmentii sunt albul de plumb, albastrul de Prusia temperat cu alb de plumb in zona de deschisuri, alb de plumb, rosu de pamant si galben de Neapole pentru carnatie, verdigris, albastru de Prusia si galben de Neapole pentru verde, cinabru si negru de oase si oxid de fier pentru negru si brunuri.
Lucrarea a suferit interventii de reparare a unor sparturi si sfasieri in urma carora a fost foarte afectata prin arderea stratului pictural si deformarea suportului de panza. Interventia respectiva a constat in aplicarea pe spatele lucrarii a mai multor petice cu ceara in vederea repararii sparturilor din panza suport. Aceste petice s-au imprimat in panza fiind vizibile pe fata si determinand in timp strangerea inegala a panzei suport in jurul peticelor. Suportul prezenta deformari si pe marginea interioara a sasiului din cauza unei slabe intinderi a acestuia pe sasiu cauzata in principal de oxidarea puternica a panzei in jurul cuielor si alunecarii sau desprinderii pe alocuri a acesteia.
In zonele cu rupturi, acoperind mult din original, a fost aplicat un chit gros si dur care a craclat in timp si care a fost acoperit, la randul sau, cu straturi succesive de repictari care au obturat si mai mult din original. Repictarile acopereau mult din elementul de arhitectura si aproape in totalitate semnatura artistului.
Chituirea si repictarile s-au facut la un moment destul de indepartat fata de realizarea lucrarii, culoarea fiind adaptata la verniul deja schimbat in ton si acoperit de murdaria aderenta ce se afla pe lucrare. Dupa aceste interventii lucrarea a fost vernisata.
Ulterior reparatiilor la care am facut referire, stratul de culoare a fost afectat prin noi zgarieturi si lovituri care au dus la pierderea acestuia, pe alocuri, cu pierderea intregului strat pictural. Lipsurile stratului de culoare au fost repictate depasindu-se nivelul lacunei mult peste original.
Supusa cercetarii la lumina ultraviolet, lucrarea prezenta straturi groase si consistente de verni oleo-rasinos puternic degradat, oxidat, ingalbenit si acoperit de murdarie superficiala si praf, cu repictari masive, mult schimbate in ton.
Suportul de panza oxidat, asezat pe un sasiu instabil si subred, incorect confectionat, fara panta, era fragilizat in special in zona marginilor scurte, cu rupturi si, pe alocuri, cu lipsuri. Erau prezente noua petice fixate cu ceara si cateva inscrisuri in dreapta jos in culoare de ulei 1492, in partea stanga sus, cu flaumaster, 1492, si T 10/2.
Tratament:
S-au indepartat praful si murdaria superficiala, verniul imbatranit si schimbat in ton.
Repictarile au fost indepartate in etape alternand operatiunea de curatare cu cea de neutralizare a zonei tratate. A urmat indepartarea chiturilor mult depasite in ton, operatiune realizata mecanic. S-a definitivat operatiunea de curatire prin indepartarea urmelor de repictari si verni ramase dupa eliminarea chiturilor. Lucrarea a fost vernisata cu un verni slab, de rasina dammar.
S-au indepartat peticele de pe verso si urmele de adeziv ramase pe panza originala. S-a realizat indreptarea suportului in zonele cu deformari prin umidificare/dezumidificare si presa. S-au indepartat sasiul incorect confectionat si depozitele de murdarie acumulate intre panza suport si sasiu. S-a preparat panza suport si s-au aplicat margini. S-a facut teserea rupturilor si, in locurile cu lacune de suport s-a inserat panza stabilizata si tratata, cu structura asemanatoare. Pentru rezistenta s-a aplicat local, peste rupturile tesute, prin laminare, o retea elastica.
Lucrarea a fost intinsa pe sasiu nou confectionat, cu panta, traverse si pene. Lacunele au fost chituite, s-a facut integrarea cromatica si vernisarea finala. Lucrarea a fost inramata cu o rama noua si protejata pe verso cu carton neutru pentru o conservare eficienta.”
Simona Predescu, expert restaurator pictura, Sectia Restaurare-Conservare
