Alfred Sisley (1839 – 1899)
Sisley a iesit in evidenta prin sensibilitatea si inspiratia cu care isi realiza tablourile si isi alegea temele, precum si prin pasiunea pentru peisajele linistite. Exista o anumita discretie, o doza de modestie in compozitiile sale, cea a artistului care incearca sa transpuna pe panza farmecul unor situatii si imagini reale.
Si-a petrecut ultimii ani ai vietii in aceeasi claustrare si saracie, murind in 1899, fara a fi primit cetatenia franceza pe care o ceruse inca din 1895. Doar postum va fi reconsiderat si apreciat ca unul dintre marii pictori impresionisti.
Edgar Degas (1834 – 1917)
“Bunul gust nu exista! Lucrurile frumoase se fac instinctiv”. (Edgar Degas)
Degas picteaza timp de mai mult de un sfert de secol balerine, realizeaza schite si sculpturi avandu-le ca subiect. Aceasta usureaza urmarirea dezvoltarii sale artistice. Tablourile sale in ulei cu desenul precis si cu gama eleganta a culorilor sunt completate cu tablourile in pastel de mai tarziu saturate cu culori vii.
Tablourile sale trimit la gratia artei greco-romane, Degas nefacand un secret din faptul ca este mare admirator al acesteia. Acesta este si motivul pentru care in pictura si sculptura lui Degas, miscarea, surprinsa la balerine, ocupa un loc aparte.
Paul Signac (1863 – 1935)
Paradoxal, pictor si teoretician de arta francez, unul dintre principalii corifei ai neoimpresionismului. Artistii impresionisti erau fascinati de peisaj, lumina si culoare. De aceea, nici destinul lui Signac n-a fost mult diferit de cel al altor colegi de breasla, care calatoreau, singuri sau in grup, formand adevarate colonii artistice. A pictat mult motive rurale, marine, dar si peisaje citadine.
Signac era un artist surprinzator. Picta, desena, grava. Se folosea atat de culorile de ulei, cat si de acuarela, carbune, tus, creionul si creta litografica sau acul de gravura pe metal.
Paul Cezanne (1839 – 1906)
Paul Cezanne este cunocut in prezent ca si “tatal cubismului”. Pictor post-impresionist, Cezanne a facut trecerea de la impresionismul secolului XIX la cubismul secolului XX.
Aratand o anumita brutalitate in privinta gustului conventional, Cezanne respinge normele frumosului traditional inca din primele sale lucrari. Din aceasta cauza, multi contemporani nu-l inteleg, nici chiar partizanii impresionismului ca Emile Zola.
Paul Cezanne a fost un razvratit inca din tinerete. Tatal sau, bancher de profesie, si-a dorit ca Paul sa il urmeze in cariera. Dar Paul avea alte planuri pentru viata sau viata avea alte planuri pentru Paul.
