Vasile Celmare, elev al maestrilor Rudolf Sweitzer-Cumpana si Al. Ciucurencu isi va incepe cariera didactica in 1959, in cadrul Institutului de arte plastice N Grigorescu, in paralel cu o multitudine de proiecte de arta monumentala cat si cu o bogata activitate expozitionala, care include preocuparile sale de pictura de sevalet.
Pictura sa este compusa cu rigurozitatea traditiei renasterii italiene, intr-un registru cromatic in care armonia e incununarea unui univers perfect controlat de artist. Detaliul este savuros, dar bine cantarit, compozitia respecta o rigoare logica, conturul colorat aduce vibratie prin scriitura sa fina.
Artistul” isi cenzureaza cu grija orice miscare launtrica, supunand-o unei analize lucide, astfel incat lumina insasi e chemata sa colaboreze la reconstituirea universului real; ea nu pulverizeaza contururile, ci le reliefeaza si mai decis.” spunea Dan Grigorescu intr-un amplu articol dedicat maestrului.
Diana Braescu transpune in pictura de sevalet, careia i s-a dedicat in intregime, acuratetea compozitionala a artei monumentale invatate in studentie, alaturata efervescentei cromatice personale si luminozitatii specifice unui spatiu pentru care artista manifesta preferinte afective.
Lumina Etruriei, si detaliile desprinse din artefactele unei civilizatii de mult apuse, aduse in picturile ce ni se daruiesc privirii, transced realitatea imediata si ne duc in universul atat de personal al pictoritei.
Tusa energica si bidimensionalul accentuat al imaginilor, amestecul de imaginar si reperele culturale amintite de opera sa ne conduc intr-un spatiu liric, ca o lunga calatorie prin demersul sau creativ.
