BÉLA ZOLTÁN (RO)
Pisica fantomă
ulei pe pânză, 50 × 40 cm, 2025
În Pisica fantomă, artistul surprinde o prezență efemeră, spectrală — ultima urmă a unui tovarăș iubit aflat în pragul despărțirii. Motanul portocaliu, așezat grațios pe o canapea verde-mint, privește direct spectatorul cu ochi turcoaz-verzi — calmi, resemnați și uimitor de limpezi. Privirea pisicii pare să poarte greutatea unui moment final, de parcă ar fi conștientă de tranziția iminentă de la viață la amintire.
Pictura este însoțită de un text care sună ca o însemnare din jurnalul artistului:
„Singurul lucru pe care-l mai țin minte din acea zi de primăvară erau ochii ei turcoaz-verzi, care mă priveau cu o tăcere resemnată, stăpânind canapeaua mint și camera luminată de dimineață. Ah, și laleaua roșie… A fost ultima oară când am văzut-o — ne-a părăsit chiar în seara aceea.”
Folosirea marginilor neterminate și a luminii blânde de către Zoltán dizolvă figura în amintire, estompând granița dintre prezență și absență. Mai mult decât un portret, Pisica fantomă este o meditație asupra pierderii, iubirii și urmelor tăcute lăsate de cei care pleacă de lângă noi.
The Medium
ulei pe pânză, 50 × 40 cm, 2025
În The Medium, Béla Zoltán explorează pragul subtil dintre vizibil și invizibil, dintre lumea materială și tărâmul spiritual. Amplasată într-un peisaj nocturn învăluit în nuanțe reci de violet și albastru adânc, o pisică albă stă nemișcată, cu spatele întors către privitor, privind spre o prezență luminoasă — o entitate, poate un suflet — plutind într-o poiană misterioasă.
Pictura izvorăște din reflecția continuă a artistului asupra relației dintre trup și suflet, despre cine suntem, de ce venim pe Pământ și lecțiile karmice pe care trebuie să le învățăm aici. Potrivit lui Zoltán, zicala românească „nu ne alegem țara și familia în care ne naștem” ar putea fi, de fapt, opusul adevărului: la nivel de suflet, înainte de naștere, alegem ambele, în acord cu lecțiile pe care trebuie să le înfruntăm în această viață.
Pisica, considerată de mult timp a avea percepții extrasenzoriale, devine aici un medium — un canal între lumi. Atmosfera onirică, suspendată, a picturii se simte aproape ritualică. Alegerea deliberată de a lăsa părți ale pânzei nefinisate adaugă spontaneitate întâlnirii — este un moment monocrom, luminat de lună, când spiritele se plimbă libere.
Zoltán Béla (n. 1977) este un artist român absolvent al Universității de Arte și Design din Cluj, după ce a studiat ceramica la liceul local din Baia Mare. Picturile sale provin adesea dintr-un spațiu al amintirilor personale, imagini pe care le modifică, le traduce pictural și le asociază cu alte elemente pentru a crea compoziții ce hrănesc intenționat trecutul în prezent. Opera sa se situează între abstracție și figuration, construcție și improvizație, suprafața pânzei și traducerea spațiului.
Incorporând obiecte abandonate și elemente modelate în obiecte de artă și instalații bizare, Zoltán Béla hibridizează ready-made-ul cu obiectele upcycled, stabilind un raport direct între sculptură și pictură, derivat dintr-o curiozitate față de cotidian și o stăpânire virtuoasă a texturii și materialității.
