ORIGINALITÁTE, (2) originalitati, s. f. 1. Fel particular de a fi; insusirea de a fi original (2). Ca aparatori ai originalitatii limbii si literaturii, tot la popor... trebuiau sa se adreseze. IBRAILEANU, SP. CR. 94. [Legendele lui Bolintineanu] stralucesc printr-o originalitate fara seaman in literatura romineasca. DEMETRESCU, O. 161. [Scrierile] au un caracter de originalitate locala, fiind niste tablouri ale epocii de la 1840. RUSSO, S. 363. 2. Fapta originala; ciudatenie, excentricitate, extravaganta.
ORIGINALITATE. Subst. Originalitate; nou, noutate; unicitate, singularitate; individualitate, personalitate; particularitate, caracteristica, trasatura caracteristica, (specifica), nota distinctiva, specific, specificitate. Particularism (rar). Individualizare. Original. Unicat. Adj. Original, unic, singular, sui-generis, inimitabil, neimitabil (rar), neasemanat, neasemuit, fara seaman, fara pereche, incomparabil, iesit din comun, exceptional, extraordinar, deosebit, neobisnuit, insolit, nemaipomenit, nemaivazut, neauzit; individual, personal, particular, particularist (rar), particularnic (inv.), caracteristic, caracterizator, distinctiv, specific, propriu. Particularizant (rar). Individualizat, personalizat (rar). Vb. A singulariza; a individualiza, a personaliza (rar); a caracteriza. Adv. Neasemanat, neasemuit. Aparte. Extraordinar, exceptional. V. ciudatenie, deosebire, nou, specific, superlative.
Sursa: DAS (1978) | Adaugata de LauraGellner | Semnaleaza o greseala | Permalink
