Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink
INVIDIÁ vb. tr. a
privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ◊ a râvni, a dori ceva străin. (< it. invidiare)
Sursa: MDN ’00 (2000) |
Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. A
privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în
fiecare zi în preajma ei. CAMIL
PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele
și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU,
SP. CR. 242. ◊ Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU,
C.V. 164.
♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine… este modestia. CARAGIALE,
O. III 215. Curtezanii… invidiau pozițiunea și favorul în
care îl videau. NEGRUZZI,
S. I 107. – Pronunțat: -di-a.
Sursa: DLRLC
(1955-1957) | Adăugată
de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
invidiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidiéz, 3 sg. și pl. invidiáză, 1 pl. invidiém (sil. -di-em); conj.
prez. 3 sg. și pl. invidiéze; ger. invidiínd(sil. -di-ind)
Sursa: Ortografic (2002) |
Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
invidià v. a pizmui.
Sursa: Șăineanu,
ed. a VI-a (1929) |
Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
INVÍDIE, invidii, s.
f. Sentiment
egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de
situația bună a altuia; pizmă. – Dinit., lat. invidia.
REALIZATOR: CORINA VOICU
OPERATOR: ANDREI LUPU
EDITOR: CATALIN MIRCEA
