Cuvantul de deschidere al expozitiei va fi sustinut de criticul de arta Dr. Doina Pauleanu, director al Muzeului de Arta din Constanta.
Acest eveniment este realizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Arta.
Expozitia poate fi vizitata in perioada 8 septembrie 2015 – 3 octombrie 2015, de luni pana vineri intre orele 11.00 – 18.00, sambata si duminica intre orele 12.00 -18.00.
Reputata autoare de piese de teatru, premiata pentru dramaturgie de UNITER Oana Maria Cajal a devenit in ultimul timp un binecunoscut si apreciat artist plastic. Dupa ce numeroase piese de teatru i-au fost puse in scena pe continentul nord-american si a creat scenarii de film, la Montréal, unde locuieste de mai bine de 20 de ani, s-a reintors la pictura si desen avand deja la activ 6 expozitii personale si lansari ale unor albume de arta inedite: Dintr-odata, destul de recent, am realizat ca nu am destul timp pentru cat de mult as avea de spus. Am reinceput sa pictez. Imaginile sunt mai rapide decat cuvintele! Ardeam de nerabdare sa pictez viata sub toate infatisarile ei: frumusetea, disperarea, dumnezeirea, spaima, calmul, intunericul, lumina… Pictez ca sa va incit sa celebrati viata!.
Este membra a Asociatiilor New Dramatists si Dramatists Guild of America din New York, si Playwrights Workshop Montréal, Playwrights Guild of Canada, a Uniunii Scriitorilor din Romania, UCIN si a UNITER.
Referinte critice:
Expozitia de afise <> a fost deschisa de Oana Maria Cajal la prestigioasa galerie La MaMa din New York in perioada 13 – 24 mai 2015; albumul trilingv cu acelasi nume – tradus in franceza <> si in romana <>, cu texte de Oana Maria Cajal, Andrei Serban si Doina Uricariu, a fost lansat la BookExpoAmerica (BEA) in mai 2015; expozitia a fost itinerata la Auditorium Hall de la Institutul Cultural Roman din New York in perioada 25 mai – 7 iunie 2015 si la Galeria Senso din Bucuresti, unde, impreuna cu seria originala a picturilor se deschide pe 8 septembrie curent sub titlul JUST IMAGINE.
Nutresc pretuire si intelegere, ca de la colectionar la colectionar, pentru bunicii dinspre mama ai Oanei Maria Cajal, Octavian si Penca Mosescu, care s-au cunoscut si casatorit la Balcic, un loc fast pentru pictura romaneasca; acolo s-a nascut si Balcica, mama artistei – numele ii era predestinat –, intr-o casa conceputa de Henrietta Gibory – Delavrancea. Octavian Mosescu a creat Universitatea de Vara <> si a contribuit substantial la constituirea muzeului din Balcic; a avut ochi si fler cand si-a constituit propria colectie, pentru ca Lucian Grigorescu, Constantin Brancusi, Nicolae Darascu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mützner etc. erau contemporanii si prietenii sai; eu insami sunt preocupata de configuratia artei recente si de stimularea acesteia, prin Galeria Senso si programul Catena pentru arta.
Legata prin activitatea mea de lumea medicala, imi amintesc de meritele in domeniu ale profesorul Marcus Cajal, parintele pediatriei romanesti si bunicul medicului geriatru Stefan Cajal din Montreal, sotul Oanei, ca si de cele ale acad. Nicolae Cajal – reprezentant eminent al virusologiei si microbiologiei romanesti –, parintele sotului. Nu arborele genealogic m-a facut sa optez pentru afisele si panzele expozantei, ci bucuria culorii, savoarea imaginatiei, inocenta abordarii, caracterul ludic, vadite cu prisosinta in toate lucrarile prezentate. Autoarea acestora este si un apreciat dramaturg; desi am certitudinea ca Oana Maria Cajal se simte acasa, atat ca artist vizual, cat si ca scriitor, pe doua continente, expozitia de la Bucuresti constituie prilejul asteptat de a privi inapoi cu bucurie – Anca Vlad, Presedinte Fundatia FILDAS ART.
L-am recunoscut! Este prototipul figurilor feminine care ocrotesc iubirea fara margini si fara varsta, care varsa o lacrima chiar daca stiu ca exista undeva (pentru ca s-a inregistrat candva) tinerete fara batranete si viata fara de moarte, care asista fara putinta de a se opune la moartea clovnului produsa din cauze derizorii, dar repetabile si la reprimarea libertatii in comunism, care asculta stirile CNN, iar acestea relateaza despre impliniri sau angoase, despre bine si rau la scara planetara (si am numit astfel serii tematice propuse de Oana Maria Cajal prin expozitia deschisa la Galeria Senso), care ii vegheaza spre neuitare pe Octavian Mosescu, bunicul primar, si pe frumoasa Penca spre a-i aduce din nou laolalta la Balcic, locul mitic in care si-au unit destinele, impletindu-le cu parcursul solar al artei moderne romanesti; prototipul – ursitoarea cea buna a Oanei si martorul ei clarvazator –, un chip celebru, devenit simbol al sculpturii moderne, are nume iconic: Domnisoara Pogany si autor ilustru, romanul Constantin Brancusi (o replica a lucrarii aflate initial in colectia familiei o indreptateste pe autoare sa afirme: <>). Decorul aceastor imagini in miscare si cautare – de locuri, de sensuri si adevaruri, de vise si de idealuri –, in metamorfoza (gondolele devin gasteropode, trupul feminin – pasare si floare, homo sapiens – hidra cu trei capete, pasarea cu ochi pineal, pestele sacru, cartea – perna, scrisul – marturisire, lumea – o scena, teatrul – o lume) si anamorfoza, este, de obicei, un spatiu paradisiac, real, de exterior sau dintr-un interior drag, cu gradini de tip hortus conclusus, cu carti si biblioteci, cu prea frumoase obiecte sau mobila stil, extrase cu forme si amintiri din casele in care artista a locuit la Bucuresti (cu parintii Balcica si Constantin Maciuca – istoric de arta, respectiv critic de teatru, si fratele Alexandru – muzeograf, expert in arta moderna romaneasca) sau la Ramnicu Sarat (cu bunicii colectionari deja mentionati).
Imaginea este, de obicei, simultana: ochiul vegheaza atent, induiosat, intristat, atent sau neputincios, clovnul tacut dispare in spatele mastii, se dezarticuleaza si se recompune, dupa nevoi, padurea isi pierde in amurg, contururile, iubirea (fata de aproape, de natura si animale fantastice, de frumos, materna si filiala, fata de cei haraziti unii altora, intre care Pierre Abélard si Héloïse d’Argenteuil ocupa un loc aparte) se infiripa si dainuie, marul (fruct) sugereaza ispita eterna, desi copacul din care a coborat sarpele devine locul miraculos in care se pot ivi ingeri, statuile coboara de pe socluri in trepidatia orasului, legendele si miturile, reinventate, se adapteaza, cuvintele gandite sau rostite devin secunde, sunete, mirosuri, obiecte care-si cauta, febril, identitatea si integritatea.
In aceste cadre se deruleaza actiuni de regula fantastice, in care timpul pierdut poate fi recuperat, viitorul devine accesibil, iar spatiul are oroare de vid; parte din personajele participante (desi disparute fizic) pot fi identificate prin fotografii – Nietzsche, Ellen Stewart, Octavian si Penca Mosescu; alte figuri anonime apar in situatii semnificative; din noianul de reprezentari realiste (colaje fotografice) sau inventate (misterioase, tulburatoare, halucinante, supuse exclusiv, ca in desenele copiilor, perspectivelor ierarhice), retinem sculpturi de for (cea care o reprezinta pe Murasaki Shikibu, autoarea romanului medieval japonez, traitoare la sfarsitul mileniului I, de pilda), efigii, ipostazieri mai mult sau mai putin cunoscute, care fac trimitere la memoria culturala colectiva, dar si la capacitatea asociativa si functia imaginativa a fiecaruia (a autoarei este, cu certitudine, inepuizabila).
Teatrul – marea iubire – este prezent necontenit in lucrarile Oanei Maria Cajal: prin masti, prin staluri de unde privesc ochi atenti sau indiferenti, prin culise si conventii specifice, prin cortine care invaluie cat pot si dezvaluie ce trebuie, prin viziune scenografica, prin tendinta de a conferi unor prezente figurative valoare arhetipala. Teatrul este, potrivit creatoarei in cauza – care a scris o seama de piese, jucate mai ales la New York si mai putin la Bucuresti –, <>. Nu numai viata straluceste, ci si culorile utilizate pe panze si in afise (pentru piesele nescrise); pure si intense, acestea nu ard (potrivit unui titlu din expozitie), dar participa activ si imperativ la spectacolul plastic.
In lumea nemaivazuta a Oanei, totul este permis si accesibil, raul exista doar pentru ca nu a fost extirpat din lume, iar libertatea, intrupata din spuma marii in forme feminine apetisante si barochizante (care actualizeaza mitul si elimina orice amintire a stilului clasic), a fost, in sfarsit, (re)dobandita – OANA MARIA CAJAL – NEVER STOP DREAMING! – Dr. Doina Pauleanu – critic de arta, Directorul Muzeului de Arta Constanta
Vernisajul expozitiei de pictura a artistei Oana Maria Cajal este un alt eveniment de referinta in peisajul cultural-artistic al Bucurestilor si al tarii gazduit de Galeria SENSO de la inceputul acestui an. Trebuie remarcat succesul expozitiilor de pictura si grafica Arborele vietii al artistei Alma Redlinger, al celei de sculptura si grafica Forma si Expresie a artistilor Cristian Pentelescu si Ana Zoe Pop, al expozitiilor de pictura Zamfir Dumitrescu si Ion Anghel si al Expozitiei Internationale de Arta Feminina Contemporana PODURI EUROPENE (editia a XIII-a).
Program Galeria de Arta SENSO:
Zilnic, de luni pana vineri intre orele 11.00 – 18.00, sambata si duminica intre orele 12.00 – 18.00.
Va invitam sa vizionati imagini din expozitiile noastre anterioare accesand link-ul:
https://Sensoarte.ro/arta-plastica
Catena Grup, prin Programul Catena pentru Arta este sponsor al evenimentelor gazduite de Galeria SENSO.