Simon Hantai
Nascut in Ungaria, Hantai locuieste si lucreaza la Paris; are cetatenie franceza din 1975. Pentru ca in satul sau natal electrificarea a ajuns abia in 1938, pictorul isi aminteste pata de lumina de pe masa si intunericul care-o inconjura, de unde vine si utilizarea cu totul particulara a negrului si albului in lucrarile sale.
Balthus
Balthus, artist franco-polonez, este una din personalitatile cele mai reprezentative ale artei secolului al XX-lea. S-a aflat la Paris in perioada in care inflorea suprarealismul si s-a invartit intr-un cerc de prieteni si admiratori notabili, printre care : André Breton, Pablo Picasso, Pierre Jean Jouve, Antoine de Saint-Exupéry, Man Ray, Joan Miró, Alberto Giacometti, Albert Camus si altii. Majoritatea picturilor sale au starnit controverse datorita senzualitatii si a sexualitatii explicite.
Daniel Dezeuze
“Sasiu cu folie de plastic intinsa”, lucrarea lui Dezeuze ce poate fi vazuta in expozitia “Umbre si lumini”, trimite la “istoria picturii de sevalet, semnifica, spune Dezeuze, “pur si simplu instanta geometriei: unghiuri drepte, verticale, orizontale, planeitate”. Lumina pusa in joc nu e o iluzie a materiei picturale, ci lumina fizica, reala, care trece prin cadrul de lemn pentru a scoate in evidenta spatiul tridimensional, opus bidimensionalitatii picturii traditionale, apropiindu-l de sculptura.
Niele Toroni
Nascut in Elvetia, Toroni traieste si lucreaza din 1959 la Paris. Lucrarea prezentata in expozitia “Umbre si lumini” face parte dintr-o serie de semne, urme de pensula plata, avand ca suport o panza de in pe care se repeta puncte albastre.
Repetitia, repartizarea punctelor si culoarea lor sunt marci ale lejeritatii si claritatii.
E o lucrare conceptuala, preocuparile artistului mergand catre reconsiderarea suportului, a formei, culorii si spatiului, negand semnificatia si impunand formalul.
Raymond Hains
Raymond Hains, unul dintre ultimii reprezentanti ai Noului Realism – “creatorul unei mitologii personale, care a stiut sa exploateze cu destul de mult curaj, dar si cu destul de mult umor, toate resursele imaginii si ale limbajului, ale formei si cuvantului”. Raymond Hains se prezenta fie ca un „curatator de buruieni”, fie ca un „documentalist”, propunand lucrari paradoxale in care cuvintele, numele, imaginile isi schimba sensurile sau stabilesc analogii surprinzatoare. Considerand Internetul un soi de unealta de tesut semnificatii-soc, artistul a creat in 1997 Macintoshage – o opera postmoderna de rasunet.
