Probleme specifice educatiei private preuniversitare din Romania

Invatamantul este cel de-al 5-lea sector angajator din Romania, dupa industria prelucratoare, comert, transport si constructii, cu un numar de peste 335 mii de contracte individuale de munca la nivelul anului 2016. Dintre acestea, cca. 83% provin din sistemul de invatamant preuniversitar, ceea ce face ca educatia preuniversitara sa fie unul dintre principalele sectoare angajatoare din Romania.
In ceea ce priveste implicarea capitalului privat, aceasta a crescut constant in invatamantul preuniversitar, compensand reducerile de unitati scolare din sectorul public. Astfel, potrivit raportarilor INS, luand in considerare doar numarul de unitati acreditate, in perioada 2010-2015 numarul gradinitelor din sectorul privat a crescut cu 59% (de la 222 de unitati la 355), in timp ce numarul de unitati scolare din invatamantul privat preuniversitar a crescut cu 76% (de la 160 de unitati la 282). Gradinitele si cresele private din Romania reprezinta astazi 30,6% din totalul unitatilor acreditate de invatamant prescolar, la care se adauga un numar mare de unitati aflate in proces de acreditare. Aceste cifre demonstreaza fara echivoc cresterea continua a implicarii capitalului privat in sistemul de educatie, crestere care, pe de o parte, are un rol stimulativ pentru competitia din sistemul de invatamant, iar pe de alta parte, are rolul de a compensa zonele acoperite in mod deficitar de sectorul public. Cu toate acestea, educatia preuniversitara privata se confrunta, in continuare, cu o serie de probleme sistemice, care pe de o parte creeaza bariere majore de intrare pe piata pentru noii antreprenori, iar pe de alta parte, ingreuneaza sau chiar blocheaza functionarea eficienta a unitatilor existente, pe fondul mai multor reglementari discriminatorii intre sectorul public si cel privat. In acest context, in calitatea sa de organizatie patronala autonoma, neguvernamentala si apolitica, Patronatul Investitorilor Autohtoni – PIAROM doreste sa aduca in atentia publicului larg o parte din aceste probleme, rezultate in urma dezbaterilor din cadrul conferintei Educatia privata preuniversitara – Mai mult decat antreprenoriat,organizata de PIAROM in data de 16 Martie 2017:
– implicarea redusa de catre autoritati a unitatilor private in procesul de luare a deciziilor si elaborarea de reglementari cu implicatii asupra sectorului de activitate;
– ambiguitatile privind reglementarea regimului juridic al infiintarii, organizarii si functionarii unitatilor de invatamant privat (ex.: societate comerciala sau ONG), care favorizeaza aparitia unor situatii interpretabile inclusiv din punct de vedere fiscal;
– sprijinul redus acordat unitatilor private care scolarizeaza copii cu cerinte educationale speciale, precum si cu privire la finantarea orelor individuale si a programelor recuperatorii;
– acordarea finantarii strict pentru unitatile acreditate, nu si pentru cele autorizate, ceea ce creeaza importante bariere de finantare a activitatii pentru viitorii antreprenori;
– birocratia ridicata a proceselor de acreditare si de mentinere a acreditarii, ca urmare a numarului ridicat de norme, reglementari, cerinte sau documente solicitate de diferite institutii;
– lipsa unor proceduri clare pentru invatamantul privat, care sa tina cont de particularitatile acestui sector prin comparatie cu cel public (spre exemplu, procedura de numire a directorilor in invatamantul privat sau procedura de titularizare a cadrelor didactice);
– rigiditatea reglementarilor privind regimul cheltuielilor permise din finantarea acordata gradinitelor acreditate, ceea ce limiteaza posibilitatile de finantare a unor activitati educationale;
– lipsa parteneriatelor public-private pentru finantarea copiilor cu cerinte educationale speciale integrati in scoli private.
Problemele sus-mentionate au, dupa cum s-a precizat, un caracter sistemic, ele putand fi subsumate unei probleme de fond a sistemului de invatamant preuniversitar, si anume lipsa unor norme clare si stabile, care sa reglementeze, fara echivoc, modalitatea de constituire, organizare si functionare a unitatilor private. In contextul ambiguitatilor existente in legislatia actuala, in care reglementarile sunt insuficient adaptate pe specificul sectorului privat, PIAROM atrage atentia ca antreprenorii din acest sector sunt in permanenta supusi riscului unor interpretari discretionare ale legislatiei din partea diferitelor organisme de control sau chiar din partea entitatilor subordonate Ministerului Educatiei Nationale, in trecut fiind semnalate numeroase situatii practice in care inspectorate scolarele au interpretat spete similare in mod diferentiat.
Avand in vedere argumentele de mai sus, PIAROM sustine necesitatea unei reforme reale a sistemului de educatie preuniversitar privat si solicita Ministerului Educatiei Nationale crearea rapida a unui grup de lucru care sa dezbata problemele invatamantului privat si sa identifice solutii de remediere a acestora, prin norme si reglementari concrete.