Artista vizuală Nora Blaj mărturisește: “Lucrările sunt o oglindă a mea, dar nu numai a mea. Oglindă sunt și pentru privitor, pentru că până la urmă fiecare privitor are povestea lui. Și cred că arta ajută oamenii sau ne ajută pe fiecare în parte să nu ne fie frică să ne întâlnim cu noi înșine la un colț de stradă, să ne privim și să ne înțelegem și uneori chiar să avem îngăduință pentru noi.
Fragil înseamnă pentru mine, în primul rând, o relație interumană, care întotdeauna se bazează pe o oareșcare fragilitate, nu se poate altfel. S-au întâmplat tot felul de evenimente în viața mea în ultima perioadă care mi-au arătat cât de fragilă pot să fiu. Fragil nu neapărat în sensul de fragil ca o floare, ci uneori fragil ca o bombă cu ceas. Pentru că sunt diferite tipuri de fragilitate și m-am găsit eu, Nora, în ambele tipuri de fragilitate. Și uneori mi-am dat seama că dintr-una poți să treci foarte ușor în cealaltă sau că un tip de fragilitate îl cheamă neapărat și pe celălalt tip de fragilitate.
În aceste lucrări am sugerat mai mult niște personaje, mai prezente sau mai absente, mai bine conturate sau mai puțin conturate, pentru că am vrut, din nou, să povestesc despre cadența într-o relație, despre receptor și emițător. Întotdeauna cineva într-o relație dă mai mult, celălalt primește. Ideal este să se și schimbe locurile.
În lucrările mele sunt ochi care sunt înlocuiți cu altceva, cu o floare sau o scrisoare sau o fotografie, pentru că e și acel vers – “Ochiul deschis afară, înăuntru se deșteaptă”. Și întotdeauna m-am gândit că viața noastră lăuntrică este atât de puțin valorificată, și că privind înspre interiorul nostru, putem să facem minuni în afara noastră. Și putem să fim mai darnici, mai buni, mai comunicativi, dacă reușim să ne dăm voie să ne cunoaștem pe noi înșine. Întotdeauna mi-am spus că bogăția noastră cea mai mare este, de fapt, ce am trăit. Și sunt până la urmă amintirile noastre, de aceea folosesc și fotografiile. Noi suntem acum, aici și ne îndreptăm spre viitor, dar cu toată încărcătura trecutului, care, evident, este în noi.
Întotdeauna am spus că mă pictez pe mine însămi. Pentru mine, sigur, arta este terapie pură, în primul și în primul rând. Cred că sunt un pictor autentic și atunci, în fiecare pânză îmi pictez stările și mă pictez pe mine însămi, așa cum sunt în momentul respectiv. Cred că rolul artei artistului este într-adevăr esențial într-o lume atât de agitată, de superficială. De multe ori arta vine să te tragă un pic de mânecă și să te țină în loc, să-ți spună, stai, uită-te la tine, ai curajul.” (Nora Blaj, artist vizual)
Scriitorul Florin Toma spune despre picturile artistei Nora Blaj: “Pictura ei este o pictură cu cheie, o pictură cu cod. Viața noastră e o continuă, continuă, irepresibilă și obligatorie apăsare pe niște butoane pentru a obține codul. Trebuie să apăsăm pe niște butoane de sensibilitate ale noastre, ca să putem să trecem dincolo de culorile pe care ea ni le explodează în față, ca să ascundă probabil, trăirile ei de fapt. Așa cum mărturisește ea într-un loc, în toate tablourile acestea sunt trăirile ei, sunt sentimentele ei, sunt revoltele ei. Există tablouri în care simți o revoltă extraordinară.”
Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.
