Galeria de arta Dana din Iasi a gazduit expozitia de pictura semnata de artista Marinela Mantescu. La vernisajul au fost prezenti numerosi artisti plastici ieseni, oameni de cultura si public iubitor de arta, iar in deschiderea evenimentului a vorbit criticul de arta Petru Bejan.
Despre Marinela Mantescu
Dupa o cariera de aproape 40 de ani (a vernisat prima sa expozitie in 1978, studenta fiind!), cu o carte de vizita impresionanta si o cariera prodigioasa, Marinela Mantescu se numara printre artistele prezente an de an si la Atelierul International de Creatie Feminina Contemporana Poduri Europene de la Eforie Sud. Este membra UAP si a Asociatiei Femeilor Creatoare in Arta Plastica din Romania care a fost si este sustinuta de Fundatia Fildas Art (presedinte Anca Vlad) si de Farmaciile Catena, asa cum a fost si in cazul expozitiei sale de la Iasi.
Marinela Mantescu a absolvit Institutul de Arta Nicolae Grigorescu la clasa maestrului Corneliu Baba in 1979 si, de atunci, a pictat neincetat organizand zeci de expozitii personale si participand la peste 160 de expozitii de grup in tara si strainatate. Premiata la saloanele nationale sau internationale, pictorita care stapaneste la perfectie insinuarea blanda a culorii se poate mandri cu tablouri aflate acum in colectii particulare pe toate continentele, in Romania, Anglia, Austria, Canada, Egipt, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Isrel, Japonia, Olanda, Suedia, Franta, Bulgaria, Serbia, Spania, SUA, Australia sau Venezuela.
Simtim in pictura Marinelei Mantescu gestul modelator al sculptorului, explozia de culoare a celui care vrea sa coloreze, arhitectura tainica a celor care se proiecteaza in zona celor ce ar putea fi, dar intelegem ca toate acestea se intampla intr-un spatiu al ecranelor manipulate afectiv fara a uita ca orice imagine este parelnica. Fiecare pata ascunde si in acelasi timp dezvaluie – scria criticul de arta Radu Procopovici. Un cuvant rar folosit azi, poate uitat, expresionismul care nu este altceva decat dorul de o expresie cat mai intensa si clara a contactului, a intalnirii cu lumea, se potriveste acestei picturi. Ea se cladeste incet, din cautarea relatiei optime intre umbra si culoare, intre geometrie si gest. Aburi de culoare, lumini de metalice sclipiri si grafii inscrise indraznet ca niste definitii surprinzatoare. In mod surprinzator, tema fixa devine un prilej de eliberare a expresiei, la limita informalului, unde se culeg elementele limbajului plastic, intr-o cordiala eliberare.
Tablourile Marinelei Mantescu
…pline de magie, culoare si mister, sunt aidoma unor povesti spuse la gura sobei in nopti linistite de iarna. Sunt incantatii cu sunete invaluitoare, menite sa te farmece fara sa te adoarma, pentru ca logica lor plastica tine mereu constiinta treaza. Culoarea se amesteca si se intrepatrunde cu delicatete, evitand orice forma de rigiditate, orice contur taios, orice unghi prea ascutit. Obiectele, plantele, figurile umane se descompun in fractiuni insesizabile pentru a se recompune imediat la loc de parca acum si aici au fost create de fapt.
Dupa o cariera de peste patru decenii, pictorita isi pastreaza mereu entuzismul si interesul pentu arta careia ii da viata, Marinela Mantescu fiind in continua cautare. Si pentru ca orice colt din aceasta lume o inspira de fiecare data, fie ca admira marea, muntele sau stradutele inguste ale oraselor, fie ca este vorba de portrete sau de florile, peisajele din Balcic si personajele de poveste
Opera pictoritei este de fapt o impunatoare rapsodie ce se deruleaza cu seninatatea valorii de sine intre primavara si toamna. Sau intre toamna si primavara, intre pastelul violetelor fragile si arama frunzelor desprinse de pe ramura emotiilor primordiale. Atelierul propriu este universul unde spatiul nu mai are dimensiuni, pentru ca imaginatia poate impinge granitele sale catre dimensiuni cosmice. Obiectele inconjuratoare isi pierd orice valoare practica si se transforma in simboluri ale unei comunicari spirituale – Adrian Parvu
Acest material va este oferit de Programul Catena pentru Arta.
Realizator: Oana Georgescu
Editor: Stanislav Pescu
Fotografii: Sebastian Oros