In perioada recluziunii ei fortate (1947- 1965), artista Margareta Sterian silita sa supravietuiasca apeland la meseria de brodeza a bunicii sale, aprofundata la Paris unde urmase cursuri de arta decorativa, concepe tapiseriile expuse astazi la Buzau. Lucrarile sunt o serie de panouri decorative, colaje de resturi textile pretioase pe panza umila, fragila alterabila de sac. Artista obtine minuni de expresivitate plastica nascute din miracolul imbinarii desavarsite a sacului cu dantela, broderia, matasea.
Astazi procedeele creatiei Margaretei Sterian au fost reluate de artistii decoratori pana la saturatie dar nu au reusit niciunii sa recreeze aerul de noblete, chiar de sfintenie, de umilinta feciorelnica pe care-l observam in travaliul artistei. Pentru epoca in care au fost create, tapiseriile Margaretei Sterian erau o absoluta noutate si ele au aparut in timp ce occidentul cauta si el forme noi realizate in tehnica colajului dar cu alte materiale si in alte tehnici adesea de o imensa brutalitate. In tacerea atelierului ei, Margareta Sterian pastra spiritul firav al avangardei romanesti, realiza o opera sincrona cu arta novatoare a occidentului.
Ceea ce uimeste privind aceste opere de arta moderna este nu numai decorativismul lor care poate in umilinta lui sa inobileze orice palat, dar legaturile tainice cu arta cusaturilor populare, cu magnificienta imparateasca a costumului popular romanesc. Ele se integreaza perfect in universul propriu, unitar in ciuda diversitatii acestui artist care a pictat, a lucrat ceramica si decoruri de teatru, a scris proza si poezie si a tradus din capodoperele literaturii universale.
