Artistul vizual Viorel Cosor mărturisește: “Cred în emoția pe care o ai atunci … cum s-ar zice… când pictezi cu mâna stângă, adică emoția inexactităților care există în respirațiile pe care le ai în momentul în care pictezi. Deci nu e o siguranță. Este ceva ce cauți și crezi că va ieși odată.
A picta este un fel de circulație într-un oraș în care respecți regulile de deplasare și în sensul ăsta, cunoscând mijloacele, poți să te exprimi, iar exprimarea aceasta ajunge de la libertate la concept. Căutarea în materie mă duce la concept. Nu rămân în starea aceea goală a exprimării, în sensul că arta, după părerea mea, nu reproduce vizibilul, ea face vizibil.”
Despre pictorul Viorel Cosor, criticul de artă Ion Bogdan Lefter scrie: „Peisaje, personaje, copilărie, viață? Poate, eventual. Nimic sigur într-un univers al subiectivității, al reveriei, al reflecției.”
Viorel Cosor spune despre sursa creațiilor sale: “Dacă ne întoarcem la copilărie, ne întoarcem la mijloacele prin care se exprimă cel care este mai puțin inițiat, și ajungem tot aici. E o permanentă reîntoarcere la mijloacele cele mai simple și cele mai sufletește ale omului. În momentele în care sunt într-o criză informală, să o numesc așa, atunci dau drumul amintirilor, căutărilor, cer ajutorul stării de vis, a fantasticului, a formelor, matriciale, să le numesc așa, ale picturii.”
Ioan Tămâian, sticlar și metalist, povestește despre materialele pe care le folosește în creațiile sale: “Prima dată am lucrat doar cu sticla, apoi metalul a apărut, pentru o nevoie de a pune un accent opac pe sticlă. Și sticla se topește exact ca metalul. Deci cele două materiale oarecum se prelucrează la fel și materia primă este o materie care se găsește în natură. Eu abordez prelucrarea metalului, în special, printr-o tehnologie de depuneri galvanice. Și atunci îmi dă posibilitatea ca materialul să-l prelucrez până la filigran, permițând să pătrundă lumina prin acele structuri foarte fine. Sticla fiind transparentă, atunci și prin jocul cu metalul am încercat să pătrund în interiorul formei. ”
Ion Bogdan Lefter scrie despre artistul sticlar și metalist Ioan Tămâian: „Ca sticlar-„orfevru”, deprins cu delicatețurile, a preferat foile metalice pe care le-a mulat și le-a perforat, închipuind statuete realiste, siluete solitare sau scenete colective, doar cu mici componente turnate, de pildă capetele, mîinile, picioarele personajelor sale.”
Ioan Tămâian atunci când creează își amintește de toate cărțile pe care le-a citit și de personajele descoperite în ele: “Informația pe care o dobândește un artist în timp îl influențează în opera sa. Citind Biblia, când eram mic, încă mă pasiona, o citeam ca o poveste. Aceste personaje te urmăresc toată viața. Și undeva în timp, chiar la o anumită vârstă, poți să revii la amintirea copilăriei când ai ascultat povestea asta, fie de la un bunic, fie de la un unghi sau părinți, și acum încerci să o redai. Și am în expoziție câteva personaje cum ar fi Regele Solomon, este și Moise, Arhanghelul Mihail și așa mai departe.”
Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.
