Senso Tv cu sprijinul programului Catena pentru Artă omagiază personalitatea amplă a Doinei Păuleanu, istoric, critic de artă, directorul muzeului din Constanța, scriitoare și expert în bunuri culturale, printr-un film eveniment ''Moștenirea Culturală a Doinei Păuleanu''.
În acest episod am încercat să creionăm un portret al Doinei Păuleanu, așa cum și-o amintesc câțiva dintre artiștii care au cunoscut-o. Un portret care accentuează personalitatea culturală dar aduce în prim plan și aspecte ale personalității umane, amintiri inedite, nuanțe fine ale sufletului un om care ne-a lăsat o moștenire prețioasă.
Dalia Bialcovski, artist vizual : ''Înainte să te apropii, trimitea un val de căldură, un zâmbet binevoitor, al unui om tonic și onest care știe să prețuiască oamenii, știe să iubească cu tot sufletul!''
Anca Boeriu, artist vizual : '' Am înțeles de ce avea Doina Păuleanu un soi de aer, o aură, o căldură specială, un fel generos, cald, de a vorbi cu oamenii!''
Cela Neamțu, artist vizual : '' Vorbea cu miez, cu învățăminte, un cap enciclopedic, avea o coerență în vorbire. Tot artistul o asculta cu evlavie, o idee, o părere a ei dădea gir artistului, nu spunea oricine, spunea Doina Păuleanu. Avea o energie pe care parcă o ținea în buzunare. ''
Dan Constantinescu, artist vizual: '' Exprima gândurile în mod cursiv, și asta e important, pentru că lumea nu are răbdare dacă te bâlbâi, era locvace, îi veneau fluent toate ideile, frazele și am apreciat lucrul ăsta!''
Cela Neamțu : ''Să ne gândim la lucrurile frumoase lăsate de ea! ''
''Avea o frază lustruită, academică, vorbea însă pe înțelesul publicului și mai elevat și mai puțin elevat.
Urmărea viața de muzeu, mereu i-a placut ce e pe perete, a fost atrasă de semnătură, a cercetat tot mereu. Expoziția trebuie să iasă impecabil, spunea și avea o echipă extraordinară în jurul ei. Așa șef!
Datorită ei ne-am apropiat de Balcic, de care nu mai știam nimic. Ea ca formație, om de cultură, istoric de artă, s-a dus acolo și a cercetat. Cred că a fost dragoste la prima vedere, nu poți să nu te îndrăgostești de locul ăla! Ea s-a apropiat de el, un loc frecventat de români, și ce personalități s-au perindat pe-acolo, a fost ușor de cercetat la fața locului, s-a îndrăgostit și a rămas o relație de lungă durată…Ne-a lăsat cărțile extraordinare, din care am aflat atâtea…Nu e piatră nemângâiată de ea acolo, ea știe să povestească. Ne-a lăsat tipăritura care e prețioasă.
Să ne gândim la lucrurile frumoase lăsate de ea, că ne-a lăsat atâtea! ''
Marius Burhan : '' Gândea expozițiile ca un regizor!''
''Discuțiile noastre constau în a învăța reciproc. Eu veneam cu variante contemporane unde doamna avea dubii. Interesant este felul în care înțelegea mesajul și tipul de organizare a expoziției.
Felul în care gândea expoziția, în care punea lucrările împreună, ca un regizor care își pune actorii în plan.
Era foarte bine conectată la ceea ce înseamnă arta modernă, învățam unul de la altul. Expoziția Ideologiile politice am făcut-o împreună. Ea a înteles mesajul. Privea lucrurile cu zâmbet și mi-a spus că trebuie să merg mai departe. A fost foarte sigură în momentul expunerii, nu am avut nimic de comentat, nu a fost nevoie.
Era foarte interesată de această expoziție, de aceste direcții de cercetare, biografii ale violenței, variante care pun în discuție un anumit tip de imagine. Ca istoric si critic de artă, dar și ca expert în bunuri culturale, privea lucrurile și din punct de vedere estetic, dar și ca evaluare a bunului artistic. ''
Dan Constantinescu: '' Doina era ca o stea care gravita în spațiul ei spiritual. Își crease o lume. Asta era povestea ei! ''
''Doina a vorbit despre două dintre expozițiile mele, una pe alb și una pe negru, era un dialog între lumină și întuneric, făceau parte din Zidurile Memoriei. Și ea a știut să le pună în relație. A citit imediat, a înțeles.
Am avut un gând la început în care am acuzat-o de superficialitate, cum poate cineva intră, vede expoziția și într-un sfert de oră știe tot?! Recitind textele apoi, mi-am dat seama că gândul meu inițial a fost un gând de copil. Ea citea imediat…
Eu nici pe Brâncuși, când am văzut expoziția organizată la Paris, nu pot să spun că l-am înțeles, gândurile lui că a făcut piatra să cânte, adică simplitatea complexității, le-am înțeles mult mai târziu. Noi ca artiști, când facem un lucru trebuie să ne distanțăm de el ca să înțelegem, altfel nu poți, că ești în mijlocul lucrurilor.
Ea era spectaculoasă din acest punct de vedere.
Era istoric, critic și a lăsat ceva scris, niște capodopere. Ea era ca o stea care strălucea și gravita în spațiul ei spiritual, își crease o lume, asta era povestea ei. Am apreciat pregătirea ei, era foarte atrasă de perioada noastră interbelică și eu m-am simțit atras de discuțiile culturale
pe care le-am avut cu ea. Am văzut multe muzee în lumea întreagă, muzeul nostru de la Sibiel cu icoanele pictate pe sticlă, adică noi suntem români, aparținem timpului și spațiului acesta și chipul nostru de artist se întoarce spre această lume, și cu Doina discutam toate aceste lucruri. Am beneficiat de acele discuții, au fost ca un dar pentru mine!''
Dalia Bialcovski: '' Îți dădea senzația că există un reper pe care poți conta, un criteriu etern valabil! ''
''Cât de ușor putea să pătrundă în labirintul sufletesc al artistului, câtă intuiție avea, știa să cuprindă lucrurile pe care ca artist nu te-ai fi gândit să le mărturisești și pătrundea cu o anumită delicatețe.
Reușea să stârnească entuziasmul, să scoată ce e mai bun din oameni. Avea resurse de timp și de energie nelimitate, avea o pasiune fantastică să descopere, să pătrundă în adâncul lucrurilor, un om pe care cred că oricine și l-ar fi dorit în preajmă. Un om vertical, care a impus foarte mult, avea o exigență profesională extraordinară. Colectivul de la muzeu funcționa perfect, ca manager nu s-a impus decât prin argumente, prin dragostea și pasiunea pe care a imprimat-o tuturor.
Avea un mod de exprimare foarte direct și foarte simplu. Și în discursuri și în felul în care scria, foarte limpede, avea idei clare despre orice lucru, dar era de o modestie impresionantă.
Un om care a prețuit valoarea, cuvântul, foarte responsabilă în momentul în care emitea o părere. Cred că a dat foarte mult artiștilor pe care i-a cunoscut. Senzația că există un reper pe care poți conta, un criteriu etern valabil! ''
Anca Boeriu : ''Spunea lucruri pe care eu n-aș fi putut să le spun, dar ea le-a găsit! Cam asta făcea cu toată lumea!''
''Ne cunoșteam, vorbeam, aveam discuții despre artă, despre lucruri. Recitind textul pe care l-a scris la momentul expoziției, mi-am dat seama cât de profundă era înțelegerea ei față de artiști și cât de mult înțelegea. A putut să spună lucruri despre lucrările mele la care nici nu m-am gândit și n-aș fi putut să le spun, dar ea le-a găsit. Cam asta făcea Doina Păuleanu cu toată lumea. ''
Mulțumim tuturor artiștilor care au fost de acord să împărtășească din amintirile lor, din momentele speciale petrecute împreună cu Doina Păuleanu și să ne-o releve nouă publicului, într-o lumină care adaugă nuanțe, tușe fine, memoriilor existente. O lumină care încearcă să ajungă la esența omului Doina Păuleanu, dar nu reușește.
Ca într-o expoziție, fiecare artist realizează o lucrare nouă din amintiri vechi. Lumina conștiinței pe care fiecare o folosește pentru a decodifica experiențele trecute, adaugă în loc să simplifice. Astfel că personalitatea ei se îmbogățește în fața ochilor noștri cu noi și noi aspecte necunoscute până acum. Ceea ce ne invită încă o dată să reflectăm la complexitatea sufletului uman și a urmelor pe care le lasă prin viață. Parafrazându-l pe artistul Dan Constantinescu, avem nevoie de ceva timp, să ne detașăm, să facem un pas în spate și să ne uităm cu alți ochi la Doina Păuleanu și la moștenirea pe care ne-a lăsat-o.
Sperăm ca prin această lumină care cotrobăie prin lăcașurile mai puțin cunoscute ale personalității ei, să devenim toți mai bogați, mai sensibili, mai inspirați.
Text: Mihaela Moldoveanu
