Stapanul acestui inel, in ordine stilistica, este metonimia. O figura cu care nu incetez sa ma joc, la cel mai serios mod cu putinta, de o buna bucata de vreme. Nu „parte pentru intreg”, nu „efect prin cauza”, nu „concret prin abstract”, ci o inlocuire (maniacala) a materiei naturale a obiectelor (sticla, metal, tesatura) prin ceramica. Pana unde poate merge puterea de evocare a lutului, a argilei? O transmutare care viseaza la alchimie, dar unde nobletea absoluta nu mai e a aurului, ci a pamantului ars la temperaturi (nu doar ale cuptorului) din ce in ce mai inalte. Poate un inel de pamant sa fie un stabilizator, sa exprime o coeziune intre trup si suflet, sa vesteasca puterea sau sa marcheze o alianta indestructibila intre doua fiinte (casatorie, logodna) in ciuda faptului ca e casant? (…)
Bijuteriile mele nu sunt decat unirea a ceea ce am pretios cu ceea ce am inspaimantator, spune ceramista Cristina Bolborea.
Vernisarea expozitiei a fost facuta de criticul de arta Doina Mandru.
Acest material va este oferit de Catena.
Realizator Ema Nicola.
