Folosind mecanisme de ceasuri, bucati de mobilier sau instrumente muzicale, artistul Costel Iacob vorbeste in lucrarile sale despre trecerea timpului, despre ideea de calatorie si zbor. Toti am vrea din cand in cand sa inghetam, sa oprim timpul in loc. Totusi timpul trece asa de repede si nu se mai intoarce spune artistul Costel Iacob.
Lumea lui Costel Iacob este veche si miraculoasa in izbanzile ei mecanoide, ca demna coboratoare din meraviglia cizelurilor unui Cellini si din Wunderkabinette-le exploratorilor. Este un sculptor care nu sfarma neaparat piatra si nu stramba lemnele, ci isi monteaza meticulos viziunile din inventarul mai multor mestesuguri, cele cu vechea bratara de buna-facere.
Dihaniile ii sunt inaripate, ingherate, dintate. Privirea e captivata pe loc de detaliile imbinarilor, ca mari insecte amazoniene cu rotite de ceasornic. Teriomorful amenintator e continut subtil in forme. Cand sculpturile Furnica, Greierele si Domnul La Fontaine sunt imaginate din piesele scaunelor Thonet, ingeniosul onirism ia scara umana.
Cadranele de ceas ii sunt memento, rotitele dintate sustin cadenta, aripile si fuzelajele mestesugite de el stau sa zboare… (Aurelia Mocanu, critic de arta)
Acest material va este oferit de Programul Catena pentru Arta.
Realizator: Bogdana Contras
