Balcicul de la Topalu

Supranumit “Mecca” picturii interbelice, Balcicul, rezumand, in fapt, o “epoca” de mare efervescenta culturala, asociata cu numele Reginei Maria, era descris de catre Nicolae Iorga, in primul numar al ziarului “Coasta de Argint”, astfel: “La stanga noastra se bulbuca enorme stanci rotunde de piatra alba, dura. Ea se sapa in jos, formand prapastii care duc la alte prapastii, in fund Marea chiama cu iresistibila ei ispita albastra. Coboram printre cladiri subrede si indraznete acatate dupa imprejurari. Ferestile deschise lasa sa se vada scene de interior de o patriarhala frumusete: mama da mustile afara, intr-un colt, cuminte, sta cadana cu ochii mari, curiosi si pe un prichiciu pisica toarce siesta in soare. Albul de piatra se lasa drept in golful de cobalt, pe care-l pateaza ca niste spinari de somoni barcile negre cu vaslasi bruni, purtand fes rosu. Pe o margine de mal se insira vilele. Cea cu minaretul in frunte este a Reginei Maria. Se poate vorbi de o Coasta de Argint in aceste locuri benecuvantate…”

Dupa o nedreapta uitare, Balcicul interbelic a revenit in memoria afectiva a pictorilor de azi, reinviind fenomenul care i-a avut protagonisti pe Alexandru Satmary, Nicolae Tonitza, Cecilia Cutescu Storck, Iosif Iser, Francisc Sirato, Nicolae Darascu, Gheorghe Petrascu, Samuel Mutzner, Vasile Popescu, Ion Theodorescu Sion, Jean Steriadi, Paul Miracovici, Leon Biju, Kimon Loghi, Micaela Eleutheriade, Sabin Popp, Henri Catargi, Dumitru Ghiata, Eustatiu Stoenescu, Petre Iorgulescu-Yor, Stefan Popescu… Aici, intre cele doua Razboaie Mondiale, s-a ridicat temelia culturala a unui sit important in istoria artei, cu nimic mai prejos decat Fontainebleau, Barbizon, Pont-Aven.